Huo onanismului! Lucruri teribile despre masturbare

Huo onanismului! Lucruri teribile despre masturbare

Se freaca si se gadila acolo pana cand isi revarsa samanta. Este fie legat de pat, fie pus in camasa de forta, dar mai ales i se astern pe trup lenjerii din metal ferecate cu lacate, pentru a nu mai ajunge cu mainile la locul cu pricina. Inelul cu tepi in interior ii taie orice chef de joaca manuala cand se gandeste ce rani grozave ii provoaca erectia..Atitudinea generala este de tipul Huo onanismului!

Pare greu de crezut ce mobilizari in randul societatii a starnit onanismul in trecut, spre deosebire de timpurile noastre in care putini sunt cei care mai fac tam-tam in jurul acestui subiect tabu. In Europa secolului al XVIII-lea, in deosebi in Franta si Anglia, masturbarea incepuse sa fie vazuta ca un pacat ce degrada atat de pregnant fiinta umana, incat masurile luate impotriva acestei probleme grave erau exagerate, disperate si pe alocuri ingrozitoare. Chiar Freud incepea sa vada in pacatul lui Onan un pericol de corupere a caracterului. Fenomenul fusese totusi considerat cat de cat normal pana pe la mijlocul secolului al XV-lea, cand folosofii francezi au inceput sa lanseze adevarate campanii antimasturbatoare. Amintesc aici de Rousseau sau Tissot, care pe la 1750 sustineau cu vehementa ca cel cazut in pacatul solitar este de fapt o victima a unei ordini sociale depravate care il abat pe om de la veritabila sa natura. Murdaria manuala, inceputa de tineri intre unsprezece si saptesprezece ani fie singuri, fie in cercuri restranse de prieteni, era cauzatoare de risipa de energie, provoca epilepsie sau chiar moartea. Francezii credeau atunci intr-un echilibru perfect al fluidelor in organismul uman, pierderea semintei deregland acest echilibru deosebit de important. Interesant este faptul ca profesorul Tissot, un adept al teoriei umorilor, considera sperma ca fiind umoarea cea mai muncita, astfel ca interzicerea eliminarilor abundente era piatra de temelie a lucrarii L’Onanisme, aparuta in 1758. In aceasta lucrare, diverselor paturi sociale li se imprima adanc in minte ca pierderile de lichid procreator echivaleaza cu un volum de patruzeci de ori mai mare de sange, ducand prin excese repetate la sfarsituri abominabile, in care tanarul era palid, scuipa sange, era febril, isi pierduse parul si bubele ii acopereau tot trupul. In randul maselor era intiparita marea teama..

Putin mai tarziu, pe la jumatatea secolului al XIX-lea, se dezvolta si in Anglia nebunia masturbatoare, care duce la debilitatea creierului si a sistemului nervos. Tot aici apar adevarate dispozitive de tortura care chipurile reprezentau mijloace de tratament impotriva diabolicului obicei. Se ridica rand pe rand oameni invatati care propun metode care mai de care mai ingenioase. Tanarul trebuia sa fie legat cu mainile de pat sau imobilizat intr-o camasa de forta. Cativa medici provocau chiar iritatii cumplite la nivelul uretrei, astfel ca orice atingere era extrem de dureroasa. Unii au propus mici ace metalice introduse in preput, care sa provoace dureri la atingeri sau inele cu ace care sa nu permita erectia. Va imaginati ce urmari aveau aceste metode, din moment ce, orice barbat are noaptea cateva erectii involuntare..Insa aspectele acestea erau mai putin importante. Tinerii trebuiau salvati de la pierzanie si salvarea nu se putea face fara sacrificii.

Citeste si:

Autoasfixierea erotica

Incetul cu incetul, vremurile s-au schimbat si au schimbat implicit mentalitatile celor invatati, care erau fondatori de opinii, teorii si lucrari ce puteau sa schimbe comportamentul celorlalti. Apare un nou val, constituit pe alocuri chiar din cei care erau impotriva pacatului lui Onan, punandu-l la baza nebuniei. Prin anul 1895 in SUA, Mausley crede ca masturbarea este numai un simplu simptom al unei boli complexe, ea fiind foarte raspandita in randul tinerilor. Autoerotismul capata noi intelesuri. Lucrarile de cercetare afirma ca aproximativ 90% din baieti si 25% din fete se masturbau dupa 1950, procentele fiind influentate de apartenente sociale sau obiceiuri culturale locale. Nimeni nu mai acorda o importanta covarsitoare fenomenului, mai ales dupa ce toate incercarile de eradicare dadusera gres, una dupa alta. In randul popoarelor, masturbarea ramane un subiect tabu, insa, asa cum Freud leaga Eros de Thanatos, ramane la latitudinea fiecaruia sa faca ce crede de cuviinta. Singura care blameaza in continuare masturbarea este Biserica. In ochii acestei institutii, pacatul solitar este un act intrinsec grav si dezordonat.

Citeste si:

Sex si culturism

Dupa ce ai putut citi cateva lucruri interesante despre pacatul lui Onan, te invit acum sa raspunzi la o intrebare: consideri ca masturbarea reprezinta un mijloc de degradare a eului sau o forma pura de autocunoastere si satisfacere, perfect normala?

Un articol de: Ianis

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe