Te-ai inselat vreodata crezand ca te-a inselat sau ai suferit cand s-a dovedit a fi adevarat?

Vinovatia celui ce inseala..

Te-ai inselat vreodata crezand ca te-a inselat sau ai suferit cand s-a dovedit a fi adevarat?

Apucasem sa-i spun ca cea mai buna metoda aplicabila in acea circumstanta era sa o tratez cu o indiferenta absoluta, pentru tot restul vietii. Am plecat grabit, lasandu-mi toate lucrurile acolo, fara sa stiu incotro ma voi indrepta. Simteam cum pamantul pe care pasesc nu mai e deloc sigur, talpile mi se afunda din ce in ce mai mult si in scurt timp voi fi una cu el. De ce a trebuit sa-mi faca asta? Chiar cand credeam in iubire, cand totul parea neted de palma si roz de petala, m-a lovit. Ramas intr-un loc pustiu, nu schitam niciun gest, niciun gand. Vremea trecea, trecea..

Asa este omul, mi-am zis, dupa ce am trecut de faza initiala de negare si am inceput sa despic firul dupa un algoritm numai de mine stiut. Omul se lupta atat de mult sa castige un lucru, tremura si suspina cand si-l doreste, depune energii imense pentru achizitia lui, iar cand il capata in sfarsit, nu se mai bucura aproape deloc. A pus prea mult suflet..Asa se intampla oriunde, chiar si in iubire. Ajungi prin chinuri si lupte sa castigi pe cineva, insa apoi parca uiti sa te mai bucuri asa cum ar fi firesc si totodata necesar. Viata picteaza obstacole, asterne greutati, genereza oboseli. Toate acestea converg la un loc si te trezesti, pe nepusa masa, ca ea, nemultumita fiind, tocmai s-a reorientat. Te-a inselat. Si a avut nonsalanta si poate chiar eleganta sa ti-o arunce drept in fata, cand credeai in iubire, cand totul parea neted de palma si roz de petale. Cine e vinovat? De fiecare data, Victor Petrini, cel mai iubit dintre pamanteni, cadea intr-un amplu proces de constiinta, contemplandu-si despartirile si esecurile categorice din dragoste. Aproape negresit, gandea ca vina putea fi chiar a lui, atunci cand o iubita il parasea aparent fara motive. ‘Poate ca m-am schimbat eu’, spunea Victor. ‘Poate ca ea nu s-a schimbat deloc’. Despartirea poate fi putin privita din afara si acceptata intr-un final, insa inselarea nu. Sau mult mai greu. Celalalt actioneaza de asa natura fie din cauza ca este inca prins suficient de puternic intr-o relatie, fie pentru ca si-a redobandit o oarecare libertate, intarita de o curiozitate relativa pentru altceva, pentru ceva nou, pentru ceva ce nu mai are. Inselarea este, in ochii multora, un act josnic, de neiertat. Insa multi nu vor sa deruleze caseta, sa constienteze perfect unde si cand au gresit. Poate ca cel ce tocmai a inselat, poarta o vinovatie minima..Cu un ‘carpe diem’ in minte intotdeauna, cu buna dispozitie si chef pentru orice, cu un pic de atentie, cu grija, cu romantism, cu resetarea prioritatilor, cu constientizarea adevaratelor valori in viata, cu tot mai putin egoism, vei ajunge sa nu ajungi niciodata intr-o asemenea situatie. Totul, dar absolut totul, depinde numai de tine..

Daca ai trecut vreodata printr-un asemenea episod nefericit, gandeste-te la partea buna a lucrurilor. Experienta asta trista, pe care o rezolvi cel mai degraba printr-o rupere de cel care a calcat stramb pentru ca altfel risti sa-ti umpli mintea de ganduri peste ganduri, se va dovedi o invatatura pe cinste. Vei sti, probabil, ca data viitoare se va putea intampla iar si ca totul sta in mainile tale. Da-i iubitei exact ceea ce are nevoie si vei fi, la randul tau, cel mai iubit dintre pamanteni. In purul inteles al expresiei, fara niciun gram de ironie..

Cuvinte asternute cu grija de: Ianis


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.