Virgin la 25 de ani

Zilele trecute am primit o scrisoare interesanta pe adresa redactiei si, cu acordul semnatarului, am decis sa va prezentam o parte din ea. Povestea lui Paul este destul de simpla si totodata complicata. In ciuda faptului ca nu i-a fost usor sa se destainuie, dorinta de a schimba ceva in viata lui l-a motivat sa vi se adreseze, constient fiind ca poate fi blamat la fel de usor cum poate fi indrumat... Paul are 25 de ani si este virgin. Din motive lesne de inteles, nu ii vom dezvalui numele complet.

"Nu stiu exact cum am ajuns la 25 de ani fara sa aflu cum este sa faci sex cu o femeie. Da, sunt virgin si mi-e rusine. Da, candva mi-am mintit prietenii ca am facut-o si am fost intotdeauna discret in ceea ce priveste viata mea intima. Da, mor de ciuda cand vad cupluri pe strada si nu inteleg de ce eu nu pot fi ca acei barbati. Da, consider ca mi-am ratat o parte din viata si regret multe lucruri pe care nu le-am facut...

In momentele in care incerc sa fiu obiectiv si sa nu imi apar statutul prin argumente stupide, recunosc ca sunt foarte timid si ca tracul vizavi de sexul opus mi-a fost oarecum cultivat in familie. Am crescut printre rude "clasice" si mi-am castigat cu greu dreptul la replica... Parintii mei au fost foarte autoritari in ceea ce ma priveste, in special pana la varsta majoratului, poate si pentru ca sunt unicul lor fiu. Cand alti copii alergau in parc, eu invatam pentru scoala si tanjeam dupa toate jocurile lor, pe care doar le priveam de la balcon. Nu numai ca nu am purtat niciodata discutii legate de o eventuala relatie a mea cu o fata, dar mi s-a dat de inteles intotdeauna ca "ar trebui sa am grija cu femeile, pentru ca toate sunt materialiste in felul lor." Cand nu ma pazeau pe mine, ai mei au fost preocupati cu serviciul. Desi mi-au alimentat mereu buzunarele, imi tineau evidenta la cheltuieli si m-au privat de atentie din anumite puncte de vedere, asa ca multa vreme nu am fost tocmai un copil comunicativ.

Citeste si:

Partenerul Anei Baniciu a dezvăluit sexul bebelușului. Cântăreața...

Mentionez ca nu sunt atras de persoane de acelasi sex si nu mi-am pus niciodata problema orientarii sexuale "diferite"...

Desi am cativa prieteni, un job satisfacator si diverse preocupari normale pentru varsta mea, nu ma simt implinit si ma deprima pana si apa pe care o beau. Nu am avut niciodata o prietena, pentru ca pur si simplu ma blochez cand vine vorba despre comunicarea cu sexul opus. Uneori ma urasc si ma simt complexat si frustrat, iar in urma cu ceva timp (pana sa ma angajez) ma gandeam serios la sinucidere. Tin minte ca pe la 19 ani am avut ocazia sa fiu cu cineva despre am aflat ca ma place si, ce am facut pentru asta? Absolut nimic. Si acum ma gandesc cu groaza ca poate am pierdut ocazia de a fi cu o fata care chiar m-ar fi putut iubi.

Si cand imi aud uneori amicii vorbind despre relatiile lor de cuplu, ii consider privilegiati. Cand aud apoi ca unul sau altul insala, agata pe "X" sau pe "Y" si in cele din urma ajunge sa faca sex, ma gandesc din nou la mine si ma intreb daca nu cumva sunt anormal ca nu fac astfel de lucruri... Imi doresc foarte mult sa am o prietena, dar am si avut "ghinionul" sa intalnesc fete care par grabite, puse pe fapte mari, usor arogante, dornice de experiente cu cineva care sa nu le dezamageasca...

Citeste si:

Prima iubire nu se uită niciodată! Alex Delea a suferit enorm din...

Stau de multe ori singur si citesc. De la Cioran la Cartarescu, de la romane la "cum sa cuceresti o femeie". Stiu insa ca raspunsul nu se afla in carti, ci in puterea si dorinta mea de a fi mai deschis... Adevarul este ca ma tem al naibii de mult de esecuri si de dezamagiri sentimentale. Pe de alta parte, sunt foarte pretentios in materie de femei si o caut ca nebunul pe aceea perfecta: si frumoasa, si desteapta, si devreme acasa si, pe cat se poate, virgina. Atat de mult imi doresc insa sa nu mai fiu virgin, incat ma vad uneori in stare sa renunt la anumite principii si sa o abordez pe prima care imi iese in cale. Am ajuns sa multumesc cerului ca macar am avut parte de un sarut nevinovat pe la 10-11 ani, cand, de ziua mea, o colega de clasa care ma placea, mi-a sarit in brate si mi-a spus "La Multi Ani, Paulica!"

Criticati-ma, laudati-ma, spuneti orice despre mine, dar ajutati-ma, va rog, sa inteleg si sa descopar o solutie pentru problema mea. Chiar mi-ar prinde bine cateva sfaturi.

Citeste si:

Sunt prostituata. Si ce daca?

Multumesc, Paul"

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe