Concertul Cranes din Panic Club de la inceputul acestei luni a fost un dar excelent si neasteptat pentru iubitorii de muzica indie, in speta, ceea ce ce am numi, poate putin prea pretentios, gothic minimalism. Membrii formatiei constituite in 1986 ar prefera mai degraba eticheta de dream pop, daca ar fi fortati sa aleaga una.

Trupa trace pop originara din Portsmouth, ultra cunoscuta pentru fanii genului, este una din formatiile care si-au creat o faima legendara in anii ’90, atat prin stilul musical care atinge note foarte profunde, fiind comparati in acest sens cu Joy Division, dar si prin vocea fragila a binecunoscutei Alison Shaw. Trupa centrata in jurul fratilor Alison Jane si Jim Shaw nu a urmat vreodata vreun trend muzical si si-a inscris cu litere delicate, dar adanci, numele in firida muzicii speciale, introspective, melancolice si nu in ultimul rand, intelectuale.

In perioada de de glorie au plecat in turneu alaturi de The Cure in Statele Unite si in Europa, legendara trupa post punk care scris istorie pentru genul New Wave, si au lansat albume care au adus publicului de nisa o muzica aparte, contemplativa, incarcata cu o atmosfera nepamanteana, foarte emotionala, adanca si in acelasi timp straniu detasata. In 1997 trupa a luat o pauza pana in anul 2000, cand s-au reintors pe scena muzicala si si-au format propriul label, Dadaphonic, continuand apoi cu inca cinci albume, ultimul fiind cel omonim lansat in 2008.

Octavele suave ale cantaretei - care atinge note de soprana - a carei varsta este imposibil de ghicit doar ascultandu-i vocea sunt amprenta incomparabila a trupei care reuseste sa imbine in mod singular delicatetea unei fetite speriate care canta pe „helium tones” cu riff -urile chitarii acustice. Tinzand spre o expresivitate maxima, Alison Shaw a declarat ca obisnuiau sa lase un microfon afara in gradina casei pentru a inregistra sunete din natura in scopul de a le folosi ca sursa de inspiratie pentru crearea diverselor stari ambientale care in care interiorul se omogenizeaza natural, organic, cu exteriorul. Factorul neasteptat este ceea ce Alison, care in timpul liber este scriitoare, marturiseste ca aprecieaza cel mai mult la muzica care o compune.

Publicul prezent insa in Panic! Club se astepta cu siguranta la o seara speciala, ceea ce s-a si intamplat atunci cand englezii de la Cranes au urcat pe scena si i-au fermecat cu mult-asteptatele melodii „Inescapabile”, „Beautiful Friend”, „Adoration” sau „Fuse”.

Citeste si:
Trupa ASIA se reunește. Irina Nicolae nu a fost invitată la...
Trupa ASIA se reunește. Irina...

Alison a fost o aparitie feerica, invesmantata in tonuri pale de beige si ivoire, cu o floare mare prinsa in par, aproape desculta, imaginea vulnerabila si visatoare a unei feminitati conturate pe un fundal muzical dramatic, un fundal cu care cateodata se afla in contrast, hipnotic, stratificat, tensionat, implacabil, intunecat de pian, violoncel si tobe, pe langa obisnuitele chitari.

Dublul bis a multumit in cele din urma spectatorii care i-au rechemat in repetate randuri, neputand spune la revedere dupa inegalabilele „Tangled Up” si „Everywhere”…


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.