3 Ianuarie 2011 de Vio in Yuppy
Ce vreau eu insa a va impartasi, sunt cateva concluzii pe care le-am tras in urma acestei experiente dar si in urma studierii personajului de-a lungul trainingului meu din ultimii ani.

1. Omul are o generozitate sincera. Ii place sa dea. Bine, o sa spuneti, are de unde. Intr-adevar, asa e. Dar observatia e ca traieste o voluptate a darniciei.

2. Palatul de pe Aviatorilor pare mult mai impunator pe ecran decat in realitate. E o casa boiereasca bine restaurata. Ma asteptam sa mi se para mai kitchos aurul de pe pereti dar a lucrat bine echipa de restaurare.

3. Gigi e mai scund un pic decat mine si oleaca mai inalt decat Virgil.

4. Oamenii din personalul de intretinere al imobilului, pareau atasati de stapanul casei. Am avut senzatia ca sunt multumiti cu locul lor de munca si ca primesc mereu prime.

5. M-a distrat ca l-am surprins pe Becali uitandu-se de vreo cateva ori la mine cum se uita un copil la Mickey Mouse in DisneyLand, cu ochii mari si gura cascata.

6. Momentul cu tablourile a dezvaluit, pentru mine, latura orecum fanfaronica omului. Fara doar si poate, Becali este strabatut de un fior al cultului personalitatii. Primele semne le observam in cadrul studiului de personaj, auzindu-l mereu vorbind despre el insusi la persoana a treia. Asta ma paste usor-usor si pe mine.

7. Are un fel de simt al umorului dar pe care si-l limiteaza in niste bariere morale implementate intr-un soi de brand personal. (vezi fazele cu “Nu mai pui sutien”)

8. Bcali este intr-o continua graba. Chiar si la distractie. Hai sa ne distram repede! Mi-l imaginez la petreceri. “Hai ba, ce stam degeaba?!” “Stai ba Gigi, ca ne-am pus si noi la un pahar si o tigara!” “Hai maaaa ca stam, stam, stam!”

9. Gigi traieste fascinatia propriei vieti. Este subjugat propriei existentei dar ii face o placere nebuna. Ii place ca are presa la usa, ca vorbeste pe posturile tv in direct cand vrea el, ca poate sa schimbe printr-un cuvant aruncat aiurea prima pagina a ziarelor de a doua zi. Becali este propria jucarie a lui Gigi Becali. Am avut in palat senzatia ca sunt in casa lui Macauly Culkin care tocmai a descoperit ca a ramas singur si ca poate face ce vrea in casa aia. Extrapoland, Gigi n-are casa. Are mai mult. O tara. Fiindca, evident, spune multe tampenii, dar si tampeniile si lucrurile importante si lucrurile banale sau redundante sau agramate, sau nervoase sau contradictorii. Dar orice ar spune, bun sau rau, este ingurcitat de mase. Asta e bine? Nu e bine? Cine sta sa judece acum cand abia ne-am revenit dupa masa de craciun? Ideea e ca il asculta fiindca…

10. Are charisma. Nu e neaparat ceva care apartine de un personaj pozetiv sau negativ. Hitler avea charisma. JR din Dallas (desi era un vierme diabolic) avea charisma. Rolurile lui Dinica. Toate negative. Dar le iubeai. Pentru ca avea el, actorul, charisma. Asa e si cu Gigi. S-a nascut asa. O are pur si simplu..

De Mihai Bendeac



Te-ar putea interesa si:

Vrei sa fii la curent cu cele mai importante stiri?
Urmareste-ne si pe Facebook
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
Facebook Twitter

Aboneaza-te la 9AM sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Becali vs Becali.

bai , n-am murit... (1 comentariu, 367 vizualizari)
buna mihai ! mi-l imaginez pe bcali spunandu-ti .. ,, hai , ba ,... ca n-am murit,,... si asta tocmai ca ai surprins bine realitatea lui jiji..

.. frumos l-ai descris si mai ales adevarat!bravo!

Ultima ora din Yuppy pe 9AM