Povestea animatiei care bate viata...

Se intampla uneori, si nu din pura punga goala, ca cineva sa-si puna viata intr-o melodie sau intr-un film. Experienta directa este coplesitoare. Fara detalii inutile, fara nascociri absurde, fara efecte speciale menite sa atraga publicul intr-un capitalism mai agresiv ca niciodata. Neaparat pe o muzica de vis, impletita la perfectie cu povestea.

Se intampla uneori, ce-i drept de prea putine ori, ca filmul sa tinda spre a bate viata. Daca includem aici si animatia realizata intr-o tehnica lasata deoparte acum cu maldarul de computere omnipotente, putem aplica vorba si pentru titlu. Persepolis este povestea unei fetite de noua ani, pe numele ei Marjane Satrapi, care este martora uciderii parintilor intr-un regim dictatorial din Iranul anilor '70. Marjane isi petrece copilaria in jeansi si tenesi, pe ritmurile dure ale trupei Iron Maiden. Isi pierde familia si vede cum femeile din jurul ei sunt obligate sa plece capul in pamant, si acela acoperit aproape in intregime, parca spre rasetele celorlalte natiuni. Marjane fuge in Austria, apoi ajunge ca imigrant intr-o Franta deloc ospitaliera.

Povestea ei este a unui om si parca a unei lumi. Sensibilitatea izvorata din fiecare gest al copilei trezeste in fiecare o parte care, de cele mai multe ori, este acoperita de alte lucruri lipsite de valoare. Sunt atatea nedreptati in lumea asta, atatea fapte gresite savarsite in fiecare secunda, incat daca cineva le-ar constientiza pe toate, s-ar prapusi la pamant si ar ramane acolo pentru totdeauna. Cu linii fine, numai in alb, negru si tonuri de gri, Marjane Satrapi si Vincent Paronnaud construiesc un alt fel de animatie. Treci de la zambet la lacrima in numai cateva cadre, iar muzica Chiarei Mastroianni te linisteste sau te afunda in ganduri pe care le-ai avut si poate le-ai uitat.

Productia franceza Persepolis poate fi vizualizata online aici:

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe