Frumusetea naste incredere in sine, stima din partea celorlati, sperante si buna dispozitie.

Frumusetea naste incredere in sine, stima din partea celorlati, sperante si buna dispozitie. Lipsa ei conduce la depresii adanci, complexe, izolare, introvertire, poate chiar si tentative sinucigase aparent inexplicabile. Asta o stim cu totii, chiar daca ni s-a spus candva ca exteriorul, sau carcasa, chiar nu conteaza..

Popoarele vechi puneau mare pret pe frumusete, incepand cu dintii, continuand cu tenul, unghiile, ochii si terminand cu podoaba capilara. Grosso-modo, am putea chiar spune ca erau in stare sa-si bage capul in nisip precum strutii, imediat dupa ce aflau de la vreun om de stiinta important, ca granulele de cuartz sau siliciu au cine stie ce efecte asupra pielii. Dar avea Cleopatra, exceptand nasul, un chip de invidiat? Avea..Oare cum se ingrijeau oamenii in timpurile demult apuse, atunci cand nu se gasea nici ruj, nici fard, nici crema antirid? Foloseau si ei ce gaseau prin natura. Spre exemplu, grecii sapau gropi pe care le umpleau cu excremente de crocodil si se bagau acolo cu totul, ore in sir. Probabil izul reminiscent dupa aceasta terapie traumatizanta era vreun stramos al parfumului Lacoste, cu efecte diametral opuse asupra maselor inconjuratoare. Gheisele japoneze iubeau sa aiba fata cat mai alba, asa ca spuma laptelui. Pentru aceasta, utilizau fara retineri un amestec din faina de orez si ‘bombe’ lansate strategic de catre pasari, din aer. Gheisele isi intindeau pasta pe fata, pe urechi, pe buze si chiar prin fosele nazale..Mergand putin mai departe, femeile iraniene foloseau sange proaspat de vaca, mormoloci si oxizi de fier pentru a-si vopsi parul intr-o nuanta cat mai inchisa. Ciudatul amestec statea cateva ore pe par, timp in care femeia isi admira vacutele negre. Pe cele ramase vii..Despre cucoanele bine intretinute din Anglia stiti multe, macar din filmele de epoca. Cu gulerele acelea imense, parul roscat, tenul alb, coroane si coronite, rochii uriase si corsete inducatoare de apnee, ele se aliniau la niste standarde ale inaltei societati, guvernate de catre nimeni alta decat Queen Elizabeth. Pompa ca pompa (a se citi tinuta), dar parul roscat isca adevarate nebunii, tehnici prin care toate il voiau mai aprins, mai frumos, mai nu stiu cum. Carthamus tinctorius (sofranel) era o planta amestecata cu pulberi din sulfuri si mixtura obtinuta trebuia aplicata pe par si, obligatoriu, pe sprancene. Numai ca acest amestec le dadea conitelor dureri serioase de cap, greturi si frecvente episoade de epistaxis (sange curs pe nas). Frumusetea trebuia obtinuta prin orice mijloace si sulfului i se iertau rapid orice pacate, din moment ce era incredientul principal din reteta magica.

Egiptenii isi vopseau ochii aproape zilnic, intrebuintand asa-numitul ‘mesdemet’, adica un amestec pe baza de plumb. Peste stratul de mesdemet puneau un praf verde din minereu de cupru, nici el un element sanatos. Aceste doua vopseluri aveau o puternica actiune antimicrobiana, ferindu-i pe egipteni de conjunctivite sau alte inflamatii. Daca gheisele doreau un ten cat mai alb, la fel se intampla si cu europencele. Nu putem spune ca ele utilizau aceleasi ingrediente, din moment ce minereul alb de plumb si arsenicul inlocuiau faina de orez si excrementele pasarilor. Macar aveau arsenicul la discretie, in caz ca ridicau barbatii mana asupra lor..La inceputurile lor, romanii apreciau o dantura sanatoasa, alba si o respiratie mereu proaspata. Pentru a ajunge la asemenea calitati, ei isi faceau gargare cu urina portugheza, despre care spuneau ca e de o calitate net superioara fata de productia proprie. In realitate, urina contine, printre altele, amoniac si uree, substante cu actiune bactericida. Stiau ei ce stiau, nu-i asa?

Citeste si:
Gina Pistol, vizibil afectată de moartea lui Nosfe: „Am apreciat la...
Gina Pistol, vizibil afectată...

Ce metoda ai fi tentat sa folosesti pentru a arata mai bine?


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.