Nu mai reprezinta pentru nimeni o noutate. Sa bei un pahar de vin, in dulcele stil clasic (ce frumos suna) este arta pura.

Majestatea sa, vinul..

Nu mai reprezinta pentru nimeni o noutate. Sa bei un pahar de vin, in dulcele stil clasic (ce frumos suna) este arta pura. O arta care cere o suita de cunostinte destul de complexa, pentru cine doreste sa descopere magia bauturii lui Bachus, atat de apreciata pretutindeni in lume. Cu toate ca multi nu vor sa se incurce cu informatii aparent inutile si vor sa treaca direct la actul propriu-zis de 'degustare repetitiva', un om care stie cum sa descrie un vin, cum sa-l laude, cum sa-l certe, sa se lase vrajit de farmecul lui sau sa cada intr-o melancolie adanca, cu siguranta va fi un om mai bogat. Ajungi intr-un restaurant elegant si te multumesti sa-i ceri chelnerului o recomandare atunci cand vine vorba de alegerea vinului. Nu ar fi mai frumos sa comanzi direct un Barolo Vendemmia din 2003, rosu, sec? Indiferent ca te afli langa un amic, un partener de afaceri sau prietena ta, persoana de langa tine va fi placut impresionata. Si numele nu este de ajuns. Poti sa mergi un pic mai departe, cunoscand felul in care vinul se asorteaza cu mancarea sau felul in care se degusta.
Degustarea vinului.
Nu trebuie sa ai 100 de hectare cu vita de vie in Franta pentru a sti cum se degusta un vin. Primul lucru este reprezentat de catre analiza vizuala. Observi culoarea, densitatea, felul in care bautura se misca la rotirea paharului. Cu gesturi fine, ridici paharul umplut cam un sfert si il privesti secunde bune, dupa care poti spune ca este de un rosu aprins, rosu inchis, rosu ca sangele de taur, rosu ca amurgul soarelui, rosu ca o capsuna impodobita cu roua, alb pur, alb ca un nor ratacit intr-o dimineata de vara, suficient de alb cat sa vezi lumea toata in el si prin el..Continui apoi si spui ca este usor sau greu, in functie de densitate, reziduu, varsta. Urmeaza analiza olfactiva, care incepe cu aceleasi gesturi delicate de invartire a paharului. Faci asta pentru ca vinul sa umezeasca peretii paharului, crescand astfel suprafata de contact cu aerul si numarul de vapori degajati. Apropii nasul incet de pahar si te lasi bombardat de vapori. Mirosul sau buchetul are incarcatura sa subiectiva si aici trebuie sa-ti pui in evidenta si imaginatia. Incepi prin a spune ca vinul comandat are un buchet intens, bogat, complex, proaspat, placut. Daca bulbul tau olfactiv se pricepe la identificarea ingredientelor adaugate peste struguri, cu atat mai bine. Abia acum ajungi la partea cea mai placuta: gustarea propriu-zisa. Aduci paharul la gura si lasi doar putin vin sa-ti delecteze receptorii situati pe limba. Vaporii urca de indata pe palatul moale, acolo unde exista receptori suplimentari, care duc senzatii gustative in plus catre creier. Spectacolul abia acum incepe cu adevarat. Poti spune ca vinul iti umbla pe limba ca o fata desculta ce alearga pe un pat de frunze imbibate de roua, in plina toamna. Sau ca se aseaza lin, ca fulgii de zapada, formand un covor, incetul cu incetul. Sau ca se odihneste putin, stiind ca il asteapta un sacrilegiu. Gustul poate fi dulce, amar, sarat sau acru. Numai atat, caci restul sunt doar mirosuri..E dulce ca o floare de salcam sau acru precum caisa verde rupta in copilarie, amar ca un sambure scos dintr-un fruct oarecare sau sarat precum marea..Somelierii, deoarece au multe vinuri de degustat, nu inghit niciodata sorbitura luata dintr-un pahar imens. Nu se cade. Daca te afli la un restaurant, poti linistit sa-i dai voie vinului sa-si continue drumul..Restul vine de la sine.

Asortarea cu mancarea. Vinuri rosii la carne rosie si albe la carnea alba? Nu neaparat. Nu exista o regula stricta, ci mai degraba o echilibrare intre alimente. Vanatul cere un vin maret, puternic, greu, nu foarte limpede si de o culoare inchisa. Daca niciun vin rosu nu poate face fata, atunci un alb grandios si corpolent merge de minune. La carnea slaba, alba, un alb usor, limpede, poate reprezenta alegerea potrivita. La mancarurile uleioase se potrivesc vinurile dulci, cu o aciditate moderata. Cand se consuma deserturi, merg vinuri seci, care dau o senzatie acrisoara. Cum stim daca un vin este sec, demisec, demidulce sau dulce? Ii analizam cantitatea de zahar continuta. Astfel, daca vinul are intre 2 – 4 grame zahar la litru, el este sec. Daca are intre 4 – 12 grame zahar la litru, este demisec. Cu 12 – 45 grame de zahar intr-un litru, vinul este demidulce. Cu peste 45 grame de zahar, bautura lui Bachus este dulce. Afumaturile cer un vin matur, tinut de preferinta intr-un butoi din lemn de stejar. Fructele proaspete cer sa fie 'stropite' cu un vin dulce, floral, proaspat.

Citeste si:
Licitația celor mai apreciate vinuri, celor mai vechi whisky și...
Licitația celor mai apreciate...

Magazine online: [Vinul] [eVinoteca]

Un articol de: Ianis


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.