Absinthe: licoarea interzisa

Absinthe-ul a fost considerat un elixir cu caracteristici deosebite cu mult inainte de a fi consumat in cafea. Atunci cand Madame de Coulanges, una dintre cele mai importante prezente feminine ale secolului al XVII-lea, a baut o licoare care continea pelin, prescrisa de medic pentru a-i calma durerile, ea a spus ca acest “absinthe” poate fi considerat remediul pentru orice boala.

Numele bauturii provine de la denumirea latina a plantei. Insa si aceasta pare sa aiba radacini in greaca, 'apsínthion', insemnand “de nebaut”. Absinthe-ul este un distilat, foarte bogat in alcool, cca. 70%. Dar cu adevarat special la Absinthe este aroma si gustul care se obtin din planta medicinala numita Artemisia absinthium, cunoscuta popular ca pelin. Bautura are culoarea verde, fiind obtinuta natural sau prin adaugare de coloranti.

In mod traditional Absinthe-ul trece printr-un adevarat ritual de preparare. Acesta se toarna intr-un pahar special, pe a carui gura se asaza o lingurita cu un design aparte, avand rolul unei site. Pe lingurita se asaza un cubulet de zahar, deasupra caruia se picura apa rece ca gheata. In acest fel, zaharul incepe sa se dizolve si sa curga in Absinthe, fara insa ca impuritatile din zahar sa treaca in bautura. Continutul din pahar se dilueaza pana ajunge la o proportie intre 3:1 pana la 5:1. Dupa indulcire si diluare, bautura isi schimba nuanta, din verde devenind opaca, cu o textura apropiata de cea a laptelui. Taria licorii obtinute nu depaseste ce cele mai multe ori pe cea a vinului.

O alta forma de indulcire care insa nu este la fel de folosita, dar poate fi considerata “exotica”, este topirea cubului de pe lingurita cu ajutorul focului, pentru ca zaharul caramelizat sa curga in Absinthe.

Multe persoane prefera totusi sa il consume sec, fara adaos de apa si zahar. Aceasta forma nu este recomandata din cauza gustului extrem de amar pe care licoarea il are in forma primara. Nici distileriile care il produc nu recomanda consumul lui simplu.

Absinthe-ul s-a folosit foarte mult si in prepararea cocktail-urilor, atat in Anglia cat si in Statele Unite si continua sa fie si astazi un ingredient pentru acestea. Una dintre cele mai renumite astfel de combinatii era amestecarea intr-un pahar cu sampanie a 30 ml de Absinthe cu sampanie inghetata. Acestea se amestecau pana cand bautura devenea laptoasa.

Controversele despre Absinthe au aparut in momentul in care s-a sustinut ca ar avea efecte negative. Multi spuneau ca este halucinogena, insa acest lcuru nu a putut fi dovedit stiintific niciodata. Totusi, uleiul de pelin este extrem de toxic, lucru demonstrat prin intermediul unui experiment in cadrul caruia un porc de Guineea a fost expus vaporilor de alcool , iar altul vaporilor de ulei de pelin. Cel de-al 2-lea a a fost afectat mult mai rau decat primul. Prin acest experiment insa nu s-a demonstrat posibilitatea aparitiei efectelor nocive ale bauturii, deoarece cantitatea de ulei de pelin este infima.

De-a lungul timpului au fost intalnite mai multe cazuri de manifestari bizare in urma consumului de Absinthe. Boche este renumit pentru ca, aflandu-se sub influenta Absinthe-ului, s-a dezbracat in strada Saint-Martin si a murit in timp ce dansa Polka. In anul 1905, Jean Lanfray si-a ucis familia si a incercat sa se sinucida, dupa ce a baut doua pahare cu Absinthe. Mai mult de 82.000 de oameni au semnat atunci o petitie pentru ca bautura sa fie interzisa in Elvetia.

In scurt timp Absinthe-ul a devenit ilegal in Belgia si Brazilia. Dupa cativa ani, exemplul a fost urmat in majoritatea tarilor europene, acest lucru generand inevitabil dezvoltarea unor retele subterane care faceau contrabanda cu “licoarea interzisa”.

Articol de Andrei Dutulescu

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe