intotdeuna vor exista cateva bauturi foarte speciale, care au reusit prin istorie si rigori foarte stricte sa isi pastreze renumele.

Dincolo de restrictiile impuse pe buna dreptate in privinta consumului de alcool, la acest capitol intotdeuna vor exista cateva bauturi foarte speciale, care au reusit prin istorie si rigori foarte stricte sa isi pastreze renumele. Printre clasicii nemuritori se numara si Cognac-ul. Cu o aparenta sofisticata, dar in acelasi timp misterioasa, acesta licoare iti poate trezi toate simturile in momentul experientei gustative, dupa masa, eventual insotita de un trabuc bun. Insa pentru a o putea savura la adevarata valoare, nu ar fi rau sa cunosti cateva lucruri destul de putin cunoscute, despre cea mai fina bautura distilata din lume, asa cum este ea cunoscuta.

Istoria Cognac-ului se pierde in timp. Undeva in secolul al-XV-lea, Franta era cunoscuta ca cea mai mare producatoare si exportatoare de vin. Transportul vinului se realiza pe mare, insa din pricina duratei foarte mare a unei calatorii si a depozitarii vinurilor in butoaie cu volum foarte mare, acestea isi pierdeau din calitatea initiala. Insa o idee care avea sa duca la nasterea Cognac-ului incepuse sa prinda contur: dubla rafinare a vinului a fost cheia spre succesul actual al acestei bauturi. Dupa ce vinul era dublu distilat si transportat la destinatie, acesta era diluat cu apa pentru a recapata intr-o oarecare masura calitatile initiale. Insa in scurt timp, cei care urmau sa savureze licoarea au constatat ca transpotul in butoie de stejar confera procesului distilarii noi calitati, ceea ce a dus in mod firesc la consumul cognacului in forma pura.

Odata cu trecerea timpului procesul de fabricare al bauturii a dezvoltat o standardizare foarte stricta. Astfel, pentru ca distilatul din vin sa poata purta numele de Cognac trebuie respectate cateva reguli stricte. Strugurii din care este realizat trebuie sa fie dintr-un anumit soi sau combinatie de soiuri, alambicul in care se realizeaza distilarea este realizat din cupru, iar butoaiele trebuie sa fie din lemn de stejar, deoarece umiditatea interioara pe care acestea o pastreaza este un element esential al procesului de maturare. Pentru ca la fabricarea Cognac-ului este folosit focul, acesta mai poarta si numele de vin ars. Toate bauturile fabricate in acest mod poarta numele generic de Brandy.

In momentul de fata, Franta mai dispune doar de 80.000 ha unde se cultiva strugurii din care se realizeaza Cognac-ul. Aceasta suprafata se imparte in sase regiuni: Grande Champagne, Pettite Champagne, Borderies, Fine bois, Bon Bois, Bois Ordinaries. Vinul din care se realizeaza Cognac-ul nu intra in categoria vinului de masa, fiind special conceput pentru obtinerea produsului final.

Procesul de distilare este complex. Acesta se imparte in doua etape. Mai intai se realizeaza prima distilare in urma careia se obtine un produs cu o concentratie alcoolica de aproximativ 30 de grade. Dupa cea de-a doua distilare, produsul incolor rezultat va avea aproximativ 70 de grade. In Italia acest produs se consuma fara maturare, fiind cunosut sub denumirea Grappa.

Insa pentru a deveni Cognac distilatul trebuie “imbatranit”. Maturarea se face in butoaie de stejar si cuprinde trei etape. Prima este extractia, pe parcursul careia se realizeaza transferul de tanin de la lemn catre bautura, in aceasta prioada obtinandu-se gustul si culoarea brun-aurie specifica. A doua perioada poarta numele de imbatranire, timp in care are loc hidroliza si reorganizarea chimica, in urma carora sporeste aroma. Ultima perioada a maturarii poarta numele de oxidare. In acest moment se obtine buchetul final. In final, Cognac-ul este imbuteliat in sticle si nu mai are contact cu aerul.

Timpul minim de maturare este de 2 ani si jumatate. Insa acesta poate ajunge chiar si la peste 50 de ani. Cu cat timpul este mai mare cu atat calitatile “licorii” vor fi mai apreciate, iar bautura va fi mai fina. Odata pus in sticle, Cognacul poate fi pastrat pentru un termen nelimitat, fara a-si modifica calitatile obtinute aterior. Odata desfacuta, sticla cu alcool trebuie consumata in 2, 3 saptamanii, contactul cu aerul ducand la pierderea calitatilor Cognacu-lui.

Cognacul are o clasificare speciala, dar aceasta nu este recunoscuta oficial. Pe etichetele sticlelor de Cognac se vor gasi urmatoarele simboluri:

- V.S - “very special”. Acesta este un cognac tanar, a carui maturare a durat minimum 2 ani si jumatate si maximum 5 ani.
- V.S.O.P - “very special old pale”. Reprezinta un Cognac a carui varsta este cuprinsa intre 5 si 10 ani.
- NAPOLEON - (RESERVE) este un coniac premium cu o perioada minima de maturare de 6 ani, ajungand pana la 20 de ani.
- X.O. - reprezinta cel mai batran coganac, a carui vechime variaza intre 20 si 50 de ani. Cognac-ul X.O. Are cea mai complexa aroma si buchet.

Un Cognac adevarat trebuie sa reuseasca sa incante toate simturile. De la cel vizual, prin culoarea intensa pe care o are, la cel olfactiv prin buchetul degajat si pana la cel gustativ, prin imbinarea perfecta a aromelor. De asemenea ritualul de servire este foarte important. Paharul din care se savureaza poate varia ca forma, insa cantitatea standard de servire este de 25 ml. Cognacul se serveste la temperatura camerei, intr-un pahar usor incalzit. Incalzirea nu se realizarea cu flacra, pentru a nu influenta aroma, ci prin calura palmei, pentru ca aroma inconfunadabila sa fie eliberata.

Articol de Andrei Dutulescu


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.