Inca mai exista in corpul nostru, dar mai avem nevoie de ele? Zece organe pe care nu le mai folosim.

Osul coccis

Este un vestigiu al cozii cu care erau inzestrati stramosii mamalieni ai omului. Dovada descendentei noastre din mamifere cu coada este vizibila in dezvoltarea embrionara (intr-o anumita etapa timpurie de dezvoltare, embrionii umani au si ei o coada, care se resoarbe mai tarziu), iar mai apoi, in persistenta acestui os coccis.

Osul coccis mai pastreaza inca o oarecare importanta prin faptul ca serveste pentru insertia unor muschi, astfel explicandu-se probabil faptul ca nu a disparut complet in cursul evolutiei omului, scrie descopera.ro.

Maselele de minte

Stramosii omului aveau nevoie de maxilare mari, solide, si multe masele pentru a mesteca plantele crude cu care se hraneau. Dar alimentatia umana s-a modificat considerabil intr-un timp relativ scurt, la scara evolutiei, ducand la o micsorare a maxilarelor, pe care acum nu mai incap atatia dinti. Maselele de minte – cele din fundul gurii, cate una pe fiecare jumatate de maxilar, deci 4 in total - rasar tarziu (nu odata cu ceilalti dinti permanenti, ci abia dupa 18 ani).

A treia pleoapa

Situata in coltul intern al ochiului, plica semilunara este o ramasita a membranei nictitante ("a treia pleoapa"), membrana ce putea fi trasa peste ochi, in scopul protejarii acestuia. Ea exista la multe specii de pesti, amfibieni, reptile, pasari, dar rareori la mamifere. La majoritatea speciilor de primate (printre care omul) ea este foarte mult redusa.

Citeste continuarea pe 9am.ro

Foto main: corpul uman sursa Shutterstock.com


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.