Oricat de mult ne temem noi ca un asteroid va despica Planeta in doua, viata asa cum o stim nu ar fi fost posibila daca Pamantul nu ar fi trecut prin cateva dezastre naturale cumplite.

„Planeta este bine. Oamenii au incurcat-o”, spunea comediantul George Carlin. Si pe buna dreptate. Planeta se va vindeca. Asta face; asta a facut dintotdeauna. Este un organism auto-vindecator care va continua sa se invarta in jurul Soarelui si dupa ce noi vom disparea.

Cu toate acestea, fie ca este vorba de incalzire globala, razboi nuclear sau de vreun cataclism natural, exista un scenariu fatalist conduce, inevitabil, la disparitia Planetei. Numai ca, oricat de mult ne temem noi ca un asteroid va despica Planeta in doua, viata asa cum o stim nu ar fi fost posibila daca Pamantul nu ar fi trecut prin cateva dezastre naturale cumplite.

Iata despre ce este vorba:

1. Nasterea lunii: coliziunea dintre doua Planeta

Potrivit teoriei „impactului gigantic”, Luna este rezultatul coliziunii dintre Pamant si un planetoid de marimea lui Martea, denumit de oamenii de stiinta Theia (in mitologia greaca, Theia una din titanidele care a dat nastere zeitati Lunii, Selene). Conform teoriei, impactul a aruncat in spatiu materie care a ramas ipe orbita si care, treptat, s-a condensat si acumulat, formand satelitul.

Sursa foto: Wikipedia.org

De ce aparitia Lunii a jucat un rol esential in dezvoltarea vietii pe Pamant, v-ati putea intreba. Eh, bine, datorita fortei de atractie combinate a Lunii si Soarelui se formeaza mareea. Datorita acestui fenomen, organismele sunt expuse, chiar daca pentru perioade scurte de timp, atat apei cat si aerului, fiind fortate astfel sa se adaptateze si sa evolueze.

Mai mult, efectele mareice stabilizeaza rotatia terestra si, datorita acestui fapt, climatul a ramas divers si incredibil de stabil, in acelasi timp, oferind vietii timpul necesar de care a avut nevoie pentru a se raspandi, evolua si diversifica. Si totul datorita unei coliziuni intamplatoare.

2. Nucleul: rezultatul unei supra incalziri globale

Dupa cum prea bine stiti, structura Pamantului cuprinde trei straturi: nucleul, mantaua si stratul de suprafata sau scoarta terestra. Insa nu a fost dintotdeauna asa. La inceput, planeta era doar o masa solida fara o structura definita. Dupa 500 de milioane de ani, caldura reziduala de la formarea Pamantului a crescut temperatura peste punctul de topire incat intreaga ei suprafata a devenit magma fierbinte. Partea buna este ca, in timp ce elementele grele ca fierul sau nichelul au fost atrase catre centrul Pamantului, cele usoare, ca oxigenul si siliconul au fost fortate sa se ridice la suprafata.

Citeste si:
NASA: Prima lansare din programul care va readuce oameni pe Lună
Cea mai mare rachetă a NASA...

Bineinteles ca acest fenomen a dus la formarea nucleului, responsabil pentru magnetosfera care protejeaza Pamantul si care deflecta vanturile solare si alte radiati. Fara aceasta, am avea o atmosfera similara cu cea a planetei Marte. Bineinteles, Pamantul nu este singura planeta care are magnetosfera, dar cu siguranta o are pe cea mai puternica, fapt ce permite vietii sa se dezvolte.

3. Oceanele Pamantului s-au format din comete

Potrivit oamenilor de stiinta, oceanele Pamantului ar fi aparut in urma unui bombardament cu comete care a avut loc in urma cu 3.85 miliarde de ani. Atat Pamantul, cat si alte planete ca Marte, Mercur sau Venus, au fost lovite de zeci de mii de comete in timpul unui eveniment cunoscut si ca „Marele Bombardament”. Este, de fapt, acelasi eveniment care a lasat cratere uriase pe suprafata Lunii.

Citeste si:
Descoperă lumea: 16 motive pentru care India pare a fi o altă planetă
Descoperă lumea: 16 motive...

Sursa foto: Tim Wetherell via Wikipedia.org

Oamenii de stiinta spun ca, inainte Planeta era prea fierbinte pentru a retine mase mari de apa, dar la sfarsitul bombardamentului incepuse sa se raceasca, permitand astfel apei din comete (pentru ca ce este o cometa daca nu un bulgare urias de gheata?) sa se topeasca si sa formeze primele mari si oceane.

4. Oxigenarea atmosferei a inceput prin distrugerea tuturor organismelor

Cum oxigenul este elementul care sustine in prezent viata, este destul de greu de imaginat ca marea oxidare a atmosferei primitive a Terrei a condus la distrugerea organismelor care populau odata Planeta. Dar asa a s-a intamplat.

Oxigenarea atmosferei primitive a Pamantului, din urma cu 2.5 miliarde de ani, s-a datorat dezvoltarii unor cianobacterii producatoare de oxigen. Aceste organisme anaerobe se hraneau din atmosfera otravitoare a Pamantului si eliminau oxigen. Ulterior, aceste cianobacterii au inceput sa produca oxigen prin fotosinteza. Numai ca, pentru ele, oxigenul era nociv, conducand la moartea lor. In timp ce multe dintre organisme au disparut, unele s-au dezvoltat si adaptat noii atmosfere.

Citeste si:
Prognoza meteo pentru weekendul 22 - 23 ianuarie 2022. Vremea...
Prognoza meteo pentru...

5. Terra ca un "bulgare de zapada" a permis evolutia organismelor

Daca una din problemele majore cu care ne confruntam astazi este incalzirea globala, in urma cu 650 de milioane de ani, Pamantul a intrat intr-o perioada de racire. Temperatura medie de -50 de grade a condus la acoperirea Planetei cu un strat gros de gheata. In astfel de conditii te-ai astepta ca orice urma de viata sa dispara. Dar nu. Si de aceasta data, organismele s-au adaptat si au dezvoltat mecanisme care sa le permita sa supravietuasca.

Sursa foto: Wikipedia.org

Dupa ce Pamantul s-a mai incalzit, aceste organisme au inceput sa foloseasca noile abilitati de supravietuire pentru a coloniza Planeta. Acest fapt a condus la fenomenul cunoscut si ca „explozia cambriana”, perioada in care au aparut aproximativ 50 de grupe majore si diferite de organisme, inclusiv forme incipiente (un fel de modele pentru animalele de astazi).

Citeste si:
Musta, soluții pentru a evita ca cei în stare gravă să nu rămână...
Virgil Musta, soluții pentru...

Sursa articol: 1, 2, 3, 4, 5, 6

Sursa foto main: Wikipedia.org


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.