Cateva riscuri ale antrenamentului cu greutati

Intr-o sala de antrenament cu greutati, ai sansa deprinderii controlului organismului prin supunera sa la diversi stimuli si observarea raspunsurilor functionale si structurale; practic, iti afli limitele, inveti cum sa le mentii, dar si cum sa le treci pentru imbunatatirea performantelor individuale. Chiar daca sala a devenit un loc de masurare a orgoliilor, fiecare trebuie sa lucreze pentru sine. Individualizarea programelor/alimentatiei reprezinta cheia succesului, din punct de vedere al mentinerii sanatatii. Antrenamentul, alimentatia, odihna si telurile ar trebui sa fie pe masura posibilitatilor fiecaruia si in limitele bunului simt.

Articolul de fata trece in revista o serie de riscuri (cu substrat preexistent/dobandit) la care este supusa populatia care se antreneaza cu greutati. Nu toti sunt campioni si nu toti vor sa devina. Evenimentele ce survin pot dezechilibra starea de bine fizic si psihic, consuma din timpul atat de pretios si din rezervele biologice si interfera cu scopul propus. Constientizarea lor inseamna un prim pas in prevenirea lor. Iata cateva dintre ele:

Herniile reprezinta exteriorizarea, totala sau partiala, a unuia sau mai multor viscere (de regula intestin subtire) din cavitatea abdominala, invelite in peritoneu, la nivelul unor zone slabe, preexistente anatomic (canal inghinal, ombilic, canal femural, etc.), ale peretelui abdomenului. Aceasta se datoreaza fie eforturilor mici, dar repetate, fie unor eforturi mari efectuate brutal. In timpul efortului, diafragmul, in inspir fortat, si muschii contractati ai peretilor abdominali prind viscerele ca intr-o menghina. Peretele abdominal cedeaza la nivelul zonelor de rezistenta scazuta. Sportivul poate simti o durere vie, accentuata de efort si de stat mult in picioare, la nivelul zonei herniare unde poate observa o formatiune protruziva. Durerea poate ceda treptat lasand locul unei jene locale, in schimb, nu are sens amanarea rezolvarii chirurgicale doar pentru ca nu deranjeaza prea mult. Complicarea (incarcerarea intestinului la nivelul inelului herniar, ocluzie intestinala) poate fi o amenintare la adresa vietii. Pentru a evita acest neajuns, este optima purtarea unei centuri bine stranse, fie a unui corset inextensibil, si, bineinteles, respectarea unui antrenament cu greutati rational administrate, dar care sa urmareasca si intarirea musculaturii abdominale.

Torsiunea testiculara. Un suspensor stramt asociat cu repetate traumatisme perineale (incalecarea rapida a unei banci, o pozitie incomoda in sezut la aparat-bicicleta statica, sprijinirea pe zona perineala anterioara, afectiuni testiculare) duc la modificarea pozitiei unuia dintre testicule si chiar rotatia in jurul axului propriu cu strangularea canalului spermatic si a vaselor. Ajutorul este chirurgical si de urgrenta pentru salvarea organului.

Entorsele. Aceste leziuni traumatice sunt create de perturbari tensionale la nivelul componentelor capsulare si ligamentare ale unei articulatii, cu conditia mentinerii raporturilor normale dintre fetele articulare. Cauzele sunt reprezentate de forte ce actioneaza indirect prin intermediul osului (miscari gresite cu greutati mari, alergare), lipsa de antrenament, oboseala, hipotonie musculara, laxitate ligamentara innascuta. In momentul producerii, se resimte o durere intensa localizata in regiunea articulatiei traumatizate (articulatia genunchiului, a gleznei, mainii etc.). Durerea se atenueaza pentru ca, dupa cateva ore, sa creasca din nou si sa se instaleze o contractura importanta care blocheaza articulatia, asociata cu impotenta functionala. Local, se poate constata tumefactie, echimoza (vanataie) si laxitate ligamentara. Tratamentul consta in infiltratii cu xilina, administrare de antialgice si antiinflamatorii si imobilizarea articulatiei afectate. Preventia se realizeaza prin evitatrea factorilor favorizanti.

In cazul luxatiilor, raporturile dintre extremitatile articulare sufera modificari permanente, capsula articulara este rupta, iar ligamentele smulse . Rezolvarea este chirurgicala, la care se adauga imobilizare. Pentru ambele tipuri de afectari ligamentare, se face recuperare functionala. Fracturile osoase la sala trec de limita bunului simt a unui antrenament de forta si chiar de masa la un om sanatos; osteoporoza sau metastazele osoase ar fi unii factori majori de risc.

Scaparea halterei incarcate, pe piept, in pozitie culcat poate produce un accident destul de grav care implica fracturi costale/sternale, perforarea pleurei, pneumotorax (aer in cavitatea pleurala), hemotorax (sange in cavitatea pleurala), grad progresiv de insuficienta respiratorie; necesita interventie de urgenta.

Contractura musculara reprezinta capatul de linie pana la care poate fi condus metabolismul energetic al miocitului. Efortul intens nu mai este sprijinit de o oxigenare corespunzatoare astfel ca fibrele musculare comuta pe glicoliza. Aceasta are particularitatea ca se desfasoara in anaerobioza si are ca rezultat final de ardere acidul lactic. Acesta se acumuleaza in celule pentru ca ritmul de transport spre metabolizare in ficat este ingreunat; determina acidoza si prin aceasta o contractie perpetua, dureroasa si cu grad mare de impotenta functionala pentru segmentul afectat. Oprirea din efort, consumul unei bauturi cu bicarbonat de sodiu, respiratia profunda si masajul local rezolva problema. In cazuri extreme, se poate intepa muschiul cu un ac de seringa steril, dupa ce zona a fost dezinfectata (modifica potentialul membranar).

Ruptura musculara apare prin intreruperea partiala sau totala a fibrelor musculare cu lezarea consecutiva a vaselor sangvine si acumulare de sange (hematom) sub fascie. Leziunile sunt, de asemenea, la nivel de inervatie, tendoane, aponevroze si articulatii. Cei mai interesati sunt muschii lungi inserati in jurul unor articulatii unde grupe musculare antagonice dezvolta brusc forte foarte mari in incercarea de invingere a unor greutati. Trebuie luata in calcul si rata metabolica ridicata in plin efort maximal. Inaintea aparitiei leziunii, sportivul poate simti "arsura" cauzata de acidoza metabolica. In momentul constituirii leziunii, durerea este spontana, localizata, intensa in repaus, exacerbata de mobilizarea pasiva a segmentului interesat. Debutul poate fi insotit de o manifestare sonora fie ca de sfasiere, fie ca de pocnitura surda. Local se pot observa cele doua capete musculare partial sau complet separate de un sant cu tendinta la largire prin retractie pasiva. Mai apoi, regiunea se tumefiaza prin constituirea hematomului sub fascia musculara, proportionala cu marimea vaselor interesate. Tratamentul este chirurgical si de urgenta pentru a elimina riscul unei hemoragii interne importante, a repararii fiziologice prin fibroza sau a lezarii nervoase permanente (pareza). Se imobilizeaza si mai apoi se incepe recuperarea functionala.

In cadrul afectiunilor cardio-vasculare, este indicat exercitiul fizic pentru a imbunatati toleranta la efort a cardiacului, foarte importanta in progresia bolii. Exercitiul fizic, peste limitele stabilite de medic, poate insa precipita aparitia unor complicatii sau concretizarea afectiunii, pana atunci, inaparente: angor pectoris, infarct miocardic acut, reinfarctizare, puseu hipertensiv, accident vascular cerebral, edem pulmonar acut etc.

Anevrismul disecant de aorta consta in friabilizarea, din diferite cauze, a peretelui aortei la diverse nivele si dezvoltarea unei dilatatii prin presiunea exercitata de circulatia sangelui, cu tendinta la rupere. Aceasta conditie poate fi intalnita la tineri aparent sanatosi care, supusi la un efort fizic intens, pot suferi brusc o hemoragie interna masiva, cauza de moarte subita. Metodele de investigatie sunt scumpe, modificarile timpurii greu de identificat; este o loterie a vietii.

Criza de hipoglicemie. Cand aportul alimentar de glucide este inferior necesarului impus de efort (alimentatie nerationala), organismul apeleaza la rezervele hepatice, musculare si adipoase. Mobilizarea lor ia timp, iar glucoza din sange este singura optiune pe moment. SNC consuma aproape exclusiv glucoza si este principalul beneficiar. Daca glicemia scade la efort, SNC ramane descoperit putand suferi serios. Apare senzatie acuta de foame, tremur, transpiratii, tahicardie, cefalee, tulburari vizuale si auditive, hipertonie. Prelungirea acestei stari poate conduce la coma hipoglicemica. Oprirea antrenamentului, ingerarea apei indulcite sau a unui produs bogat in zahar rapid absorbabil, precum si o alimentatie corecta pot repara dezechilibrul si preveni asemenea stare.

O masa bogata si un antrenament la scurt timp nu merg bine, disconfortul digestiv (balonari, senzatie de arsura pe gat-pirozis, varsaturi, tranzit intestinal accelerat, flatulenta, colici abdominale) alterand concentrarea necesara unui exercitiu de calitate.

Criza de astm la efort apare in special in lipsa unei conditionari optime (umiditate, temperatura, incarcare cu particule) a aerului inspirat la o persoana non-astmatica. Se manifesta prin lipsa de aer, expiruri diminuate; per ansamblu, respiratie grea, tuse si incapacitate de efort. Conditionarea aerului tine atat de organism cat si de ambient. Cate sali nu sunt prafuite, au aer conditionat si nu sunt aglomerate?

Aceste patologii sunt consecinta slabei informari, ignorantei, orgoliului si lipsei de comunicare intre sportivi. Bineinteles, anevrismul disecant de aorta este rar, dar, cu putin ajutor din partea unui cunoscator, poti lua masuri de prevedere a unei hernii, entorse sau unei crize hipoglicemice. Mai trebuie stiute limitarile impuse de parametrii de sanatate, inainte de a porni pe acest drum.

Autor: Dengel CALIN, student la medicina
Sursa: topculturism.ro

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe