Statuia invizibila si alte creatii artistice bizare

Daca ar fi sa ne luam dupa ce spune Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, arta s-ar traduce prin „activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice si care foloseste mijloace de exprimare cu caracter specific”. Daca ar fi sa fim sinceri cu noi, am recunoste ca, de cele mai multe ori, nu prea intelegem arta. Ma refer la multe din lucrarile artei moderne care foloseste un limbaj si o estetica pe care, eu una cel putin, nu prea am reusit sa le descifrez. Nu stiu voi, dar mie imi este cam greu sa iau o panza monocolora in serios.

Cum definitiile nu par sa ne ajute prea mult, intrebarea pe care ar fi cel mai intelep sa o punem in acest context este „ce face arta sa fie arta?”. Ajungem, astfel, la perceptie. "Art is a matter of perception", spun oamenii mai invatati decat mine. Care va sa zica, bucata de hartie cu un desen pe ea este doar o bucata de hartie cu un desen pe ea. Acelasi desen, dar inramat si atarnat intr-o galerie, devine arta. Diferenta este facuta de modul in care am fost invatati sa identificam arta, in functie de anumite criterii bine definite. Muzealizarea este unul din ele.

Ca sa intelegeti mai bine, va voi povesti pe scurt un experiment facut de Washington Post pentru a arata relatia dintre perceptie si gust. In statia de metrou L'Enfant Plaza din Washington, la o ora de varf, un barbat incepe sa cante la vioara. A cantat timp de 45 de minute, iar pe langa el au trecut aproximativ 1.000 de oameni. In cele 45 de minute cat a cantat, doar sase oameni s-au oprit sa asculte, in timp ce aproximativ douazeci i-au oferit bani, fara a-si incetini insa pasul. A strans 32 de dolari. Ceea ce nu stiau persoanele care au trecut in acea zi prin statia de metrou L'Enfant Plaza este ca nu de bani avea nevoie barbatul care canta la vioara, ci de atentie. Cand a terminat de cantat, nimeni nu observat, nimeni nu a aplaudat. Si-au vazut in continuare de drum. Nimeni nu stia insa ca violonistul era Joshua Bell, unul din cei mai buni violonisti din lume. A interpretat in cele 45 de minute unele din cele mai dificile piese compuse vreodata la o vioara care valoreaza 3.5 milioane de doalari. In mod normal, s-ar fi platit 100 de dolari pentru a-l asculta. In acea zi a strans doar 32. Cu doar doua zile inainte de a canta la metrou, tinuse un concert sold out.

Citeste si:

O sculptură în formă de grenadă a creat panică în aeroportul din...

Ce spune experimentul despre noi? Suntem in stare sa recunoastem frumusetea, suntem in stare sa identificam si sa apreciem un talent neasteptam intr-un context diferit de cel cu care am fost obisnuit?

De cealalta parte sunt "experimente" care demonstreaza ca, atat timp cat este expus intr-o galerie de arta, oamenii sunt in stare sa cumpere sau sa admire orice. Vizibil sau nu. Exemple sunt multe. Am ales, insa, sa ma opresc la acesti cinci artisti si lucrarile lor mai mult decat excentrice. Concluziile le trageti singuri.

1. Sculptura invizibila a lui Andy Warhol

Andy Warhol, sculptor extraordinaire, a realizat in 1985 o „Sculptura Invizibila”. Adica un mare nimic puse pe un piedestal pentru care oamenii au platit ca sa-l vada. A fost gandita, probabil, ca o critica la adresa artei moderne imbracata in "hainele cele noi ale imparatului". Sau a vrut sa demonstreze ca arta inseamna mai mult decat material fizic, inseamna imaginatie, ceea ce vrea privitorul sa vada. Sau a fost modul lui Andy Warhol de a-si bate joc de snobii.

Citeste si:

Participarea la Survivor România, un blestem pentru Alina Radi. Cu...

2. 4’33’’ de liniste

Pe 29 august, 1952, David Tudor a urcat pe scena Maverick Concert Hall, s-a asezat in fata pianului si pentru urmatoarele patru minute si jumatate nu a scos niciun sunet. Interpreta „4’33””, o lucrarea conceptuala realizata de compozitorul John Cage. Iat-o aici in interpretarea BBC Symphony Orchestra

3. 1.000 de ore de holbat

Intre 1992 si 1997, Tom Friedman a fixat cu privirea o foie alba. A facut asta, intentionat, timp de 1.000 de ore. Dupa care, a luat bucatica de hartie si a pus-o intr-un muzeu.

4. Blestem

Acelasi Tom Friedman, realiza in 1992 o sculptura la fel de invizibila ca cea a lui Andy Warhol. Se numeste „A curse” si reprezinta un spatiu gol „asezat” pe un piedestal blestemat de o vrajitoare.

Sursa foto main: Shutterstock

Citeste si:

Eurobarometru: Oamenii au cea mai buna imagine despre UE din...

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe