Din 1.400 de exemplare produse, o mie functioneaza inca perfect. Si, totusi, daca nu esti proprietarul unuia sau al Mercedes, sansa de a face o tura cu el apare o singura data in viata. Cristian Iovitu a fost prezent la intalnire.

AM SA INCEP ACEST ARTICOL PRIN cateva marturisiri importante, deci va rog, putintica rabdare. In primul rand, ocazia de a merge cu aceasta legenda auto e unica pentru un om obisnuit. Iar daca omul asta obisnuit e fan Mercedes, atunci ocazia e cu atat mai deosebita.

Am incercat sa-mi temperez entuziasmul ce ma cuprinde cu orice Mercedes. Chiar si acum, la o luna de la test, mi-e greu sa exprim experienta. Probabil ca si dupa inca un an mi-ar fi la fel de greu. In al doilea rand, imi permit sa dau un sfat: daca aveti vreodata posibilitatea de a merge cu aceasta masina, nu ezitati: apucati-o cu ambele maini.

Cei care stiu ce inseamna 300 SL Gullwing imi veti da dreptate. Ceilalti, mergeti pe incredere, macar pentru cateva minute. Va schimba perspectiva asupra condusului in general si asupra progresului industriei auto in ultimii 40 de ani.

In ultimul rand al acestui mic - sper - preambul, am o marturisire pe care vreau s-o fac Ioanei Taflan, de la Autorom, omul care in anii de cand ne cunoastem a fost intotdeauna, pentru mine cel putin, omul Mercedes in Romania.

Ioana, vreau sa stii ca nu am ratat din greseala acea iesire de pe autostrada. Am continuat drumul intentionat, pentru ca testul s-ar fi terminat altfel foarte si prea repede... Sa ajungem insa la "firul epic al povestirii". Eram prea putin pregatit pentru aceasta intalnire neasteptata.

Ajuns in Palma de Mallorca pentru lansarea lui SL cu facelift, credeam ca programul va fi unul obisnuit: aeroport-test-hotel-test-aeroport. Intr-unul dintre aceste puncte insa s-a produs de data asta un scurtcircuit. La aeroport, in locul noului SL, astepta cuminte, stralucind in bataia soarelui mediteranean, alaturi de celelalte generatii ale roadster-ului lui Mercedes, "bunicul".

300 SL Gullwing! "Aiurea!", mi-am zis in gand, "l-au expus aici ca sa ne arate cat de tare e Mercedes", si am trecut mai departe... Si, totusi, am aflat cu stupoare ca toate acele "vechi" SL-uri erau pentru test. Si atunci am facut pentru prima data un lucru pe care il dezaprobam alteori la altii: mi-am inclestat mainile de biroul unde se repartizau masinile si am declarat agresiv: "Eu de aici fara Gullwing nu plec!".

Probabil ca privirea mea de nebun a fost un motiv suficient de bun pentru ca omul care mi-a inmanat pana acum cheile a zeci de alte Mercedes sa mi le-ntinda cu o mana tremuranda pe cele ale lui 300 SL: "Ai grija, masina asta e de neinlocuit!".

Fraza m-a urmarit tot timpul cat am condus masina, impreuna cu una retinuta la briefing: "Cat timp sunt reci, nu te baza pe frane!". Poate tocmai de aceea am trecut la un pas sa-mi "moara motorul" la plecare. La urmatoarea intersectie am avut chiar un soc, pentru ca cei de la volanul celorlalte masini si-au pierdut brusc interesul pentru orice altceva decat SL-ul "meu" - inclusiv cel pentru a vedea pe unde merg!

Surprinzator, chiar daca are 50 de ani, masina iti da o senzatie de sportivitate pe care cu greu o regasesti la modelele de astazi. Masinile moderne sunt laudate pentru confortul, tehnologia si senzatiile pe care ni le ofera.

Sunt de acord ca e mult mai bine sa ai sistem de navigatie prin satelit, sa cobori geamul electric, iar scaunul sa aiba trei programe pentru ventilatie si doua pentru incalzire. Insa a inceput sa ne lipseasca ceva ce 300 SL il ofera de cinci decenii: placerea condusului. Masina moderna s-a transformat intre timp intr-o gramada de fiare mixate cu mobila din sufragerie, guvernata de un cip din nisip, iar singurul lucru ce ii lipseste e un computer destul de rapid si destul de puternic incat sa-i spui: "Acasa, repede!".

Ce a inceput timid, sub semnul unei presiuni psihice - estimez aici -- de vreo 450.000 de dolari a devenit progresiv o cursa antrenanta, Gullwing dovedindu-se surprinzator de competent. Unul dintre reperele utilizate la evaluarea sportivitatii unei masini e acceleratia de la 80 sau 90 km/h si pana la 120 km/h.

La acest capitol 300 SL e mai bun - fizic - decat 95% dintre masinile de azi. Poate nu mai rapid, dar mai de incredere, mai firesc si mai elegant. Modul in care accelereaza masina asta cu motorul ei din 1950 de 3 litri, 6 cilindri in linie si 240 de cai) e fenomenal, mai ales daca ai inima sa te duci pe la 6.000 de ture si sa si stai acolo.

O problema mi s-a parut modul de functionare a transmisiei manuale cu patru rapoarte, foarte dificil de utilizat si care necesita o foarte atenta sincronizare a miscarilor, mai ales la retrogradarea la viteze ridicate. Procesul complicat al pornirii motorului "la rece", transmisia si lipsa franelor (dupa canoanele moderne) au contribuit insa la "fun".

Din pacate, un lucru bun nu dureaza niciodata suficient, asa ca a trebuit, cu inima grea, sa schimb cele trei chei diferite ale lui 300 SL pe cea high-tech a noului SL - nu inainte de a efectua cea mai indelungata procedura de oprire a unui motor si de coborare din masina din viata mea.

Asa sunt eu, mai moscait, cand e vorba de un lucru de care nu mai ai sansa sa ai parte si altadata, in viata asta. Sau, poate, ma aude cineva de la Mercedes...

Autor: Cristian Iovitu
Aparut: Numarul 10 - Martie 2006
Sursa: topgear.ro


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.