Invit fanii Formulei 1 sa se "desplictiseasca" din martie 2006 cu o cursa de Moto GP...

Incercati asta: formati numarul de telefon al unei pizzerii, comandati topping-ul favorit si savurati preparatul in timp ce urmariti un film "adevarat". Lumina e stinsa, De Niro joaca bine, pizza are suficient sos - exceptand o partida de sex, e greu ca situatia sa se imbunatateasca substantial, nu?

Dar faceti asta in fiecare zi, fara sa modificati programul (doar filmul). Aceleasi butoane apasate pe tastatura telefonului, aceeasi voce care sa va preia comanda, aceeasi moaca plina de subinteles asteptand plata in pragul usii si acelasi blat zgaindu-se de dupa capacul de carton.

Vi se va parea, din a treia zi, ca vocea de la celalalt capat al firului e sparta, din a patra zi, plictisita, din a cincea, obraznica, iar in a sasea vei trimite in Tartar fie telefonul, fie pe cel care iti raspunde de aproape o saptamana incoace.

Concomitent, omul cu livrarea va deveni dusmanul tau de moarte, iar pizza, mai scarboasa decat cea mai nonconformista reteta din gastronomia chineza. Este cea mai apropiata forma de descriere a feedback- ului pe care-l primesc de vreo cinci ani incoace atunci cand hotarasc, in anumite duminici, sa "cheltuiesc" doua ore din viata pentru a urmari Formula 1.

"S-a inventat telecomanda" - se poate spune oricui, dar nu si unui microbist. Eu sunt unul, iar un asemenea tip nu va spune niciodata "gata, echipa mea joaca (iar) ca o cizma, de azi inainte nu ma mai intereseaza ce se intampla cu ea".

Se va uita, va constata ca adversarul le-a innodat sireturile, va schimba postul cand va vedea ca ai lui nu pot sa si le deznoade; totusi, va reveni, sperand ca arbitrul si-a facut pomana cu un penalty sau ca mingea s-a lovit de cineva, intrand cu noroc in plasa care trebuie.

Identic la F1: privit, constatat ca Schumacher are vreme sa ia dejunul intre sosirea lui si a celorlalti, schimbat post tv pentru ca "sperantele" nu-s in stare sa prinda nici macar ultimele ovatii ale galeriei Ferrari; totusi, revenit, in speranta ca Mr. Ecclestone a incetat sa mai faca lobby pentru "Scuderia Rossa" sau ca uleiul va tasni de sub caroseria uneia din cele doua masini rosii.

Anul trecut, dupa victoriile lui Alonso si Renault, am fost aproape sa constat ca drumul catre faza celei de-a sasea zi a fost miraculos si definitiv inchis.

Nu m-au lasat insa restul stereotipurilor: spectacolul a fost asigurat in continuare de scandaluri de culise, schimbari de regulament si decizii care mai de care mai tampite, cele mai interesante depasiri au fost facute, ca si in alti ani, de mecanicii de la boxe, iar interesul celor care dirijeaza afacerea a continuat trend-ul ascendent in directia vanzarii posterelor, canilor de cafea si a machetelor unor fani care-si aduc aminte ce inseamna "dog-fight" doar atunci cand vad "Top Gun".

Este tot ceea ce nu vad in campionatul mondial de motociclism viteza. De fapt, campul de lupta de aici este ca un univers paralel, in care totul se intampla exact pe dos.

Tocmai de aceea copilul rasfatat al lumii bolizilor pe doua roti merita fiecare bomboana primita si tot de aia s-a transformat treptat din alternativa in zona de refugiu al unui fost fan al Formulei 1.

Si aici exista un supercampion, dar carisma, veselia contagioasa si calitatile de show-man ale lui "The Doctor" Rossi, depasite doar de talentul sau si de cele cinci titluri mondiale la clasa regina, au transformat intr-o simpla picanterie duelul de altfel serios cu Biaggi si, mai important, sunt infinit mai bine apreciate decat momentele de raceala, infumurare si egoism ale septuplului campion mondial al Marelui Circ.

Si in Moto GP sunt schimbari de regulament, dar modificarea cilindreei si, implicit, redenumirea unei clase nu vor influenta niciodata mai in rau rezultatul unei curse decat, spre exemplu, o decizie aiuristica precum cea din 2005, prin care fiecare masina de F1 a trebuit sa treaca prin "jaratec" incaltata cu acelasi set de pneuri cu care a inceput "balul" (cine nu crede ca e Aghiuta asa de negru sa-l intrebe pe Raikkonen de Marele Premiu al Europei).

In sfarsit, si la motociclism viteza vin cei mai tari constructori de specific, iar aici dolarii se intorc cu excavatorul; totusi, duelul se da pe fasia perfect asfaltata, uneori cu un lider diferit la fiecare curba, iar singura protectie oferita de "locotenenti" actorului principal al echipei se rezuma la tinerea in spate a adversarului.

Personal, nu-mi aduc aminte, dar daca stiti vreo etapa in care coechipierul lui Rossi, aflat pe primul loc in cursa, a franat cu disperare pe ultimele viraje pentru ca italianul, aflat la ani lumina in spate, sa poata castiga, stiti care imi este adresa de e-mail.

Si daca nu am fost destul de convingator in a explica de ce anul trecut subsemnatul a urmarit de doua ori mai multe etape de Moto GP decat de F1, va invit sa vedeti si singuri diferentele, incepand cu luna martie a acestui an.

Va garantez ca veti prefera de fiecare data spectacolul de sarbatorire a unui succes dat de un wheelie sau de o pictura moderna trasata cu cauciuc topit, in locul unui pumn inmanusat, iesit din gaoacea unui monopost de Formula 1, ce semneaza de prea multe ori o victorie trasata pe calea undelor...


Autor:
Dragos Stoica
Aparut: Numarul 9 - Februarie 2006
Sursa: topgear.ro


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.