E ceva de neconceput sa o ai mica si sa te simti complexat din cauza asta. Fiecare om trebuie sa se multumeasca cu ceea ce i-a lasat natura sau, dupa caz, cineva situat mai sus. Intelegeti ce vreti de aici, dar un politist din Florida o avea prea mica si se descurca de minune cu ea. Era mandria lui, rezistenta peste ani si frumoasa ca la inceput

E ceva de neconceput sa o ai mica si sa te simti complexat din cauza asta. Fiecare om trebuie sa se multumeasca cu ceea ce i-a lasat natura sau, dupa caz, cineva situat mai sus. Intelegeti ce vreti de aici, dar un politist din Florida o avea prea mica si se descurca de minune cu ea. Era mandria lui, rezistenta peste ani si frumoasa ca la inceput…

O tinea afara, indreptata spre o intersectie. S-ar putea sa o comparati cu betele acelea folosite la cautarea apei, dar nu e chiar asa. Lumea o privea uimita. Era altfel decat trebuia sa fie. Statea pe verticala, nu foarte lata si nici prea inalta. Frig nu-i putea fi politistului in Florida. O sa va surprinda putin faptul ca masele care admirau privelistea erau in general mixte. Femeile faceau pelerinaj cot la cot cu barbatii. Asa e cand o ai deosebita…

Iar v-ati gandit numai la prostii, ca de obicei. Individul de care vorbim cu atata patos este din Carrabelle, un orasel cu numai 1.200 de locuitori. Acolo, exista pe vremuri o intersectie buclucasa si o problema mai veche a “municipalitatii”. Nu aveau oamenii absolut niciun sediu de politie. Vazand o cabina telefonica ce-i drept destul de apetisanta, ofiterul nostru si-a tras acolo o sectie grozava. Vorba aceea: mica mica, dar era a lui. Era politistul cu cea mai mica sectie de politie din lume. Asta e un fapt real. (Sursa: http://www.roadsideamerica.com/tip/242)

Acum, din imaginariu. Povestea unei zile la munca…

Ajuns la sediu exact la sase fara zece dimineata, ofiterul cam dolofei si cu o claustrofobie in plina dezvoltare, pasi mandru inainte, ca de obicei cu piciorul drept. Il asteptau deja oameni care voiau buletine, locuri de munca, locuri in celule, pasapoarte si cate si mai cate. Nebunia incepe cu un bunic cam tupeist:
- Domnule, nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt asa cum sunt.
- Se vede, grai omul din cabina.
- Am venit din curiozitate, nu-mi trebuie nimic. Recunosc, arata mai mare decat in poze…Pot sa o vad si pe interior?
- Tataie, asta nu e muzeu. Si in plus, ii poti vedea chiar bine de unde esti si interiorul. Urmatorul!
Bunicul face stanga imprejur, ocoleste doi indivizi suspecti si revine in pozitia initiala.
- Domnule, imi place. Chiar imi place. Are si telefon…A propos, n-am mai vorbit cu fii-miu de cativa ani buni. N-as putea cumva sa…
- Tataie, coada nu incepe si nu se termina cu dumneata. Coada e un pic mai lunga.
- E lunga, stiu. Tocmai de aceea am venit. Sa mi-o bag pe aici. Ma intrebam ce va mai lipseste si acum am realizat.
- Ce anume imi mai lipseste?
- Vei vedea.
- Discutii filozofice. Obstructionezi organul. Urmatorul!
- Dar vai, eu nu am vrut sa va afectez organul. Poate e spatiul mic de vina. Oricum, daca va deranjez cumva, sa-mi spuneti.
- Am spus-o. Ma deranjati si pe mine, si pe toti cei care asteapta in spatele dumneavoastra.
- Ei sa astepte, sunt tineri toti. Eu nu mai am atat de mult timp. Uite unde voiam sa ajung, ca sa n-o mai lungim atata. Locul in care ti-ai pus matale cabina imi apartine. L-am cumparat dintr-un motiv anume. Cum primaria nu avea bani pentru nimic, l-a vandut fara sa clipeasca. Practic, asta e cabina mea acum. Sectia e a mea…Am voie sa-i dau in cap omului care sta pe proprietatea mea? Am. Omul adus de spate, cu frunte lata si putin par alb situat temporal, scoate din sacou o hartie si o arunca direct in sediul politiei.
- Trebuie sa fie o greseala. Nu are cum ca tot spatiul asta din centrul Carrebelle-ului sa va apartina, domnule McKenzie. Ocupati locul degeaba.
- Pai e locul meu. Stau aici cat vreau. Si pot chema politia sa-i goneasca pe toti ceilalti.
- Care politie? Toata politia din Carrebelle se afla aici. Tataie, esti nebun de legat, de legat, de legat…
- Nu vorbesti deloc cum trebuie. Daca as fi in locul tau, m-as comporta total diferit.
- Pai ia treci mataluta aici in sectie, ca sa vedem cum vine batranul McKenzie la dumneata si cum ii vorbesti.
- Prea bine.
In cateva secunde, schimbul era facut. McKenzie originalul lua si hainele oficiale. McKenzie cel nou ramase in camasa, sacoul fiindu-i evident prea mic.
- Iata uita, acum vad bine si interiorul. Tare de tot. Poftiti, ce doriti?
- Domnule, nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt asa cum sunt.
- Se vede. Sunteti putin altfel decat mi-am imaginat. Nu v-am mai vazut de mult. Nici nu mai stiu de cand…
- Pardon? Parca era un simplu schimb de roluri.
- Nimic nu e chiar atat de simplu in viata. Uite, poti deveni batran intr-o secunda. Politist, la fel…Unii sunt mai norocosi, altii nu. Poti fi liber sau inchis intr-o cabina de jumatate de metru. Poti avea o proprietate imensa sau absolut niciun petec de pamant. Scurt pe doi. Lucrurile se schimba.
- Nu inteleg nicio iota. Ce inseamna tot circul asta? Stii, sectia poate deveni usor si inchisoare. Cam asta era si inainte.
- Bun. Am inteles. Nu ar avea nicio importanta. Altceva vreau sa dovedesc. Pentru altceva am venit eu aici. Acum vad si cabina pe dinauntru. Acum simt ce am simtit acum multi ani, cand s-a intamplat ceva aici…
- Ce s-a intamplat aici? Ofiterul un pic cam speriat duse cheia la incuietoare si bloca usa.
- Acum ceva timp, cam cat varsta dumitale, aici a oprit o masina. Aici a nascut o femeie. A atras-o cumva cabina asta nenorocita. Acum ceva timp, un barbat nu se simtea deloc barbat. Nu putea sa-si imagineze viata cu un copil, maturizarea asta brusca. Statea blocat la doi metri distanta si se uita neputincios cum o trecatoare s-a oprit sa dea o mana de ajutor. Omul a fugit si nu s-a mai intors aici decat acum…
- Tot nu inteleg. Aici s-a nascut fiul dumitale? De asta ai venit sa vezi cabina?
- Si de asta. Vezi tu, baiete, si fiul meu s-a intors la cabina, cum se spune ca toti ne intoarcem la origini…
- El e aici?
- Da, sta in fata mea. A trait fara tata pana acum. Ai trait fara tata pana acum. Daca nu te superi, ai putea sa ma eliberezi. Amandoi inautru nu incape discutie. Amandoi afara mai merge.
- Si ma rog de ce as face asta? De ce sa nu procedez la fel? Sunt tanar acum, tot la fel cum erai tu atunci. Ma sperii si o intind, unde vad cu ochii. E mai usor asa.
- Faci cum crezi ca e mai bine. Dar nu uita ca niciodata nu e prea tarziu pentru a indrepta niste lucruri, in general. La varsta mea, s-ar putea sa nu mai functioneze vorba. Plecand, lasand anii sa treaca atat cat i-am lasat si eu, nu ma vei mai putea gasi. EA mai e aici?
- Nu. A plecat la scurt timp dupa ce am venit eu. Nu a putut suporta situatia. Nu-mi aduc aminte nimic, dar am tot auzit oamenii vorbind…
- Si totul numai din vina mea. Daca stiam…

Citeste si:
VIDEO Un grup de rechini au înconjurat persoanele aflate pe o...
VIDEO Un grup de rechini au...

McKenzie cel proaspat in rol statea cu gandul in mii de parti. McKenzie cel cu amprentele timpului pe chip privea lumea din maternitatea improvizata, cabina de altadata si sectia cea noua. Unul voia sa fuga dar nu-si dorea repetarea unei greseli a celuilalt. Unul voia sa dea timpul inapoi pentru a indrepta lucrurile. Vremea curge numai intr-un sens. Cu un gest rapid, usa fu deschisa si batranul putea iesi oricand, spre fiul sau. L-a cautat pasiv dintotdeuna si activ numai acum. L-a gasit. Ceva ii spune ca vor mai sta ceva timp impreuna. Ceva ii spune ca lasul a disparut. Cu lacrimi in ochi, McKenzie si cel pe care ar fi trebuit sa-l cheme McKenzie, se unesc intr-o imbratisare puternica.

Cei doi trec intersectia cu pasi marunti, mergand acolo unde soarele se pregateste sa se lipeasca de orizont. Sunt impreuna.

Fa fiecare lucru important exact atunci cand trebuie.

Citeste si:
Secția de Pneumologie de la Spitalul Vaslui, închisă în plin val de...
Secția de Pneumologie de la...

Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.