Dialog cu mortu'

Dialog cu mortu'

Fapt real: Ademir Jorge Goncalves, in varsta de 59 de ani, si-a petrecut noaptea intr-o carciumioara bunicica din Antonio da Platina, undeva prin sudul Braziliei. Prin apropiere, un om a murit in urma unui accident auto. Politistii au crezut ca era vorba de domnul Goncalves, asta pentru ca victima era imbracata asemanator si chipul ii era desfigurat. Rudele, suparate foc, au zis ca trebuie musai inmormantare rapida. A doua zi, ca asa se obsinuieste la ei. Zis si facut. Da-i bice si ingroapa-l pe Ademir, cu toata ceremonia cuvenita. Bun. Totul a mers brici pana cand cineva a intrat in crasma, l-a vazut pe bietul om, l-a ciupit, s-a ciupit si a constatat apoi ca Ademir e viu bine mersi...Bietul om s-a dus si la inmormantarea sa, speriindu-i pe toti. Dar oare trebuia sa se intoarca?

Repovestire: Intrand in carciumioara, tanarul de pana in cinci ani, cu tricou pe care scrie Kaka, il vede pe Ademir culcat pe o parte, la masa din colt. Uimit, merge la el sa se convinga, ii trage doua palme usoare pe umar.
- Ce faci ba, lipsesti de la inmormantarea ta? Te-au bagat astia deja jumatate in pamant.
- Da' de ce? raspunse Ademir buimac.
- Di mere...spuse Kaka cu gandul in alta parte. Pentru ca ai murit.
- Am murit? Ademir se uita de jur imprejur, la sticlele goale, la altele aproape goale si la cele pline de la bar. Pai si unde sunt acum, in rai sau in iad?
- Ambele sunt inspaimantatoare. Dar lasa asta, oficial esti mort. Restul e metafizica deja.
- Daca asta e raiul, nu arata rau deloc. Acum serios pustiule, am baut pana la ultimul banut, n-am ce sa-ti dau. Cine te-a trimis cu chestii d-astea filozofice la mine?
- Nevasta-ta! spuse Kaka parca neputand evita directitudinea. Am venit sa iau rachiu si uite peste cine dau. Stii tu Ademire, te-au gasit mort in curba omule. Nu mort de beat ci mort de-a binelea. Accepta situatia.
- Trebuie sa fie o incurcatura. Eu sunt aici, cat se poate de viu. Cum pot sa fiu si mort si viu in acelasi timp? Ceva nu se leaga...Ademir simtea deja cum alcoolul ii paraseste sangele, mintea i se mai dezgheata si degetele se mai opresc din tremurat.
- Da, pot spune ca e o incurcatura. Fatala chiar. Ce-ai de gand sa faci acum? Kaka puse pumnul in barbie, pentru a adauga greutate intrebarii.
- Sunt viu cum ma vezi si cum te vad. Deci, cine are onoarea sa joace pe mortul Ademir?
- A fost un accident pe langa Stanca Ucigasa, acolo unde trec tirurile conduse de nebuni. Ademir, adica tu, iesea cu bicicleta din lanul de porumb. Nu s-a asigurat cum trebuie si un tir l-a doborat intr-o secunda. I-a facut roata saispe' pe fata. Ademir, adica tu, cica n-a avut nici pe dracu. Dar l-a mancat undeva si a luat o piatra sa repare roata chiar acolo, in mijlocul drumului. Greu poti sa indrepti toate spitele alea. Atunci, un alt tir a trecut ca fulgerul. Milimetric. Ademir nimic. S-a suit mandru colo sus pe stanca aia uriasa, mai mai poate vede numarul ultimului tir. A luat de acolo cateva pietre bunicele pentru fantana si brusc simte un junghi in spinare. Era hernia de disc. Cade si se loveste de roci. Acolo l-au gasit, adica te-au gasit. Desfigurat. Erai desfigurat.A venit nevasta-ta si una doua, te-a recunoscut si a vrut nerabdatoare sa te bage in pamant. Nici nu te-a privit mai sus de sandale, vorba romanilor.
- Asadar, ea nici nu s-a sinchisit sa se uite mai bine. Vezi tu Kaka, mortile astea iti mai deschid ochii, baiete. Pana acum, credeam ca am o familie fericita. E drept ca n-am reusit sa facem copii, Rosalita plangea mult din cauza asta, dar in rest n-au fost probleme.
- Da, stiu cum e. Traiesti langa un om atata amar de vreme, tu crezi ca totul e neted si frumos si, pe nepusa masa, persoana respectiva iti tranteste deodata ca nu a fost deloc asa. Iti darama o lume. De ce mama naibii nu ti-a zis tot ce nu era in regula exact atunci cand trebuia? Dificila situatie, Ademire. Kaka era un copil de un metru, dar parca vorbea din carti.
- Aflu acum ca Rosalita astepta de mult clipa asta. Pentru ea sunt mort. De fapt, cred ca eram mort mai demult, dar in clipele astea clar e oficiala treaba. Sa ma intorc sa stric un scenariu perfect? Putea-voi eu sa traiesc cu sufletul prins in ganduri negre? Sunt viu si ma pot bucura de viata, sunt mort si ei se pot bucura de viata...
- Hai sa-ti spun ceva. Profit de faptul ca mintea inca-ti e un pic tulbure de la rachiu si-ti zic. Nu te mai poti intoarce. Un barbat bine legat, pe la vreo 40 de ani, mi-a parut cel putin suspect. Statea numai langa nevasta ta. Ba chiar l-am auzit spunand ceva de genul "acum putem fi in sfarsit numai noi doi". In ochii Rosalitei se citea fericirea pe cand in pupile i se reflecta imaginea pamantului ce te acoperea pe tine, bietul Ademir, plecat de acasa sa bea cateva paharele in carciumoara asta de doi bani. Ce mai poti sa faci in conditiile astea? Mai nimic...

Auzindu-l pe micutul Kaka, pe care nici macar nu-l chema asa, Ademir incepu sa tremure afland ca un alt barbat sta acum langa femeia lui. El nu gresise cu nimic. Era totul atat de bizar incat nu-si putea explica nimic. In viata poti pierde totul intr-o secunda. El trebuia sa iasa dintr-o poveste, fortat, cand credea ca lucrurile merg bine. Nu mai era tanar. Il privea pe Kaka si realiza ca el fusese trimis cu un scop anume, ca sa-i deschida ochii.

Orele treceau in carciuma si, dintre atatea sticle, un om de aproape 60 de ani, se ridica cu greu de la masa, iese in strada, paseste lin pana pe poteca ce duce la stanci. Acolo, suind pe Stanca Ucigasa, Ademir vede bine satul, isi vede chiar casa si intreg cortegiul inmormantarii sale. Pamantul il acopera, simte cum se sufoca, picioarele i se inmoaie si cade. In aer, Ademir respira ultimele portii de viata. Atinge rocile dure si brusc se stinge, cu putin rachiu in sange, cu multa durere in suflet. A murit. A doua oara.

Citeste si:

Top 10: Fotbalisti la Cupa Mondiala

Tanarul Kaka se chinuie cu trupu-i mic sa-l acopere pe Ademir cu pietre grele. Are lacrimi in ochi. Gata, nu-l va mai gasi nimeni.

Un text de: Ianis

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe