File de istorie: De la frunza la trabuc

Povestea trabucurilor incepe inca din 1492, anul „Cuceririi Paradisului” de Christopher Columb prin incheierea calatoriei catre Lumea Noua. Desigur, teritoriile descoperite ascundeau la randul lor lucruri necunoscute oamenilor civilizati pana la acel moment. Una din acestea a fost o planta, pe care bastinasii obisnuiau sa o mestece sau sa o fumeze dupa ce o uscau. Este vorba despre arhicunoscutul tutun.

Trabucul la inceput

Din tutun au inceput sa fie fabricate trabucurile, a caror popularitate a fost foarte crescuta. Regi, presedinti, cavaleri, domni respectabili, vedete mondene au fost de-a lungul timpului fumatori de trabucuri. La inceputul secolului al XX-lea 4 din 5 barbati americani consumau tutun sub aceasta forma.

Productia industriala de trabucuri a fost deschisa de Cuba, care in secolul al XIV-lea a inceput sa se bazeze din ce in ce mai mult pe cresterea tutunului. In scurt timp planta a devenit simbol national, iar produsele cubaneze realizate din tutun au fost recunoscute drept cele mai bune din lume.

Cum se face?

Nu este usor nici sa creezi, nici sa rulezi un trabuc premium de lux. Multi compara crearea tigarilor din foi de calitate cu obtinerea unui vin bun. Totul incepe cu plantarea semintelor. Din doar 2 linguri cu seminte de tutun se poate cultiva un hectar. Dupa ce planta se hraneste si ajunge la maturitate, are loc recoltarea.

Frunzele de tutun sunt atent selectionate, iar strangera lor incepe de jos in sus. Frunza cea mai apropiata de pamant se numeste „valdo” si are aroma usor dulceaga. Frunzei mijlocii, cu aroma medie, i se spune „seco”, iar frunza superioara a fost denumita „ligero” si reprezinta partea cea mai aromata a plantei.

Dupa ce sunt culese, frunzele sunt asezate pe categorii, in functie de marime si textura si se lasa la uscat 6 pana la 8 saptamani. Tutunul trece prin procesul fermentarii, perioada de uscare fiind esentiala pentru gustul viitorului trabuc. In cazul in care aceasta nu este realizata perfect, aroma trabucului va fi dura, amara, chiar innecacioasa si va crea probleme la aprindere.

Citeste si:

Masina despre care vorbeste toata lumea: excentricul Jaguar C-X75

Un trabuc este alcatuit din trei parti: „filler” reprezinta miezul sau, compus din mai multe frunze de tutun de acelasi soi sau de soiuri diferite. Aceasta este portiunea care confera tarie trabucului. „Binder” este frunza care inveleste continutul pentru a-l mentine compact si a-l intari. A treia parte se numeste „wrapper” si consta intr-o frunza foarte atent selectionata, al carei rol este sa inveleasca trabucul. In cazul acesteia, cel mai important este aspectul, de aceea se evita intotdeauna frunzele cu imperfectiuni.

Alcatuirea unui trabuc din cele trei parti nu reprezinta deloc o sarcina usoara, experienta celui care il ruleaza fiind esentiala.

Dupa ce sunt create, tigarile din foi sunt pastrate cel putin 3 saptamani intr-o camera speciala, in care sunt controlate constant umiditatea si temperatura. Pentru ca trabucul sa aiba o aroma fina, atractiva este nevoie ca procentul umiditatii sa fie de 70%, la o temperatura de 22 grade Celsius.

Citeste si:

Zidul dorintelor: ce vrei sa faci inainte sa mori

Un expert in rularea tigarilor din foi poate realiza zilnic pana la 100 de bucati de calitate superioara. La nivel mondial se considera ca cele mai bune trabucuri sunt de origine cubaneza, insa exista si alte tari care se inscriu in competitie.

Trabucurile sunt produse complexe, cu o istorie care se pierde in negura timpului si trebuie apreciate pe masura valorii lor. Desi actuala tehnologie permite si realizarea automata a tigarilor din foi, cele de calitate superioara sunt facute manual. De aceea, doua trabucuri pot avea acelasi model, fara a fi identice.

Autor: Andrei Dutulescu

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe