Daca a fuma este o arta, nu orice trabuc reflecta neaparat calitatea.

Nu se poate spune cu certitudine cand a fost pentru prima data folosit tutunul in scopul pe care il cunostem astazi, sub forma a diverse tipuri de tigari. Insa putem afirma cu certitudine ca inainte de anul 1492 - “cucerirea paradisului” de Columb - acesta nu era cunoscut in Europa.

Povestea tutunului incepe odata cu cei doi marinari din echipajul lui Columb care au observat un obicei ciudat la bastinasii din America - fumarea “frunzelor uscate”. In randul europenilor acest obicei 'a prins' destul de repede, conquistadorii si-au insusit si ei acest obicei, intorcandu-l si pastrandu-l pe continent. In linii mari, nimeni ne s-ar fi asteptat ca fumatul tutunului sa devina o adevarata fascinatie, mai ales printre reprezentantii highclass-ului acelor vremuri.

Notorietatea consumului de tutun s-a amplificat sub forme diferite. De la fumatul pipei, raspandit mai ales in Anglia, pana la obisnuitele tigarete rulate si trabucuri. Un obicei intalnit frecvent era si prizatul sau mestecatul: foile erau initial uscate, apoi maruntite si “trase pe nas” pentru o satisfactie mai mare. Despre tutun se credea ca are si proprietati curative, fiind considerat astfel un medicament bun pentru tratarea oricarui tip de boala. Insa de la jumatatea secolului al XVI-lea fumatul a fost inscris printre practicile cu efecte negative, provenienta pagana fiind invocata de Philip al II-lea al Spaniei si James I al Angliei. Nici acest lucru nu a reusit insa sa stopeze crestrea consumului.

Trabucurile, in forma moderna, au inceput sa fie fabricate in Spania la inceputul secolului al XVII-lea cu tutun cubanez. In momentul de fata, cand vine vorba despre trabucuri, majoritatea asociaza forma si savoarea cu tehnicile cubaneze, foarte apreciate pretutindeni. Daca la inceput aveau un caracter comun, acum trabucurile se adreseaza unei anumite clase sociale, celor care apreciaza din toate punctele de vedere arta fumatului.

Dar nu orice trabuc reflecta neaparat calitatea. Unul dintre cele mai apreciate branduri de profil este Cohiba. Cu o istorie relativ recenta, Cohiba a reusit sa se impuna pe piata si sa fie distribuitorul de tutun al marilor pasionati. Denumirea Cohiba
provine din dialectul taino si este denumirea pentru tigari.

Povestea trabucurilor Cohiba incepe in jurul anului 1982. Fidel Castro il surprinde pe unul din bodyguarzii sai, Bienvenido "Chicho" Perez, fumand niste trabucuri extrem de fine si aromate. Intrebat de unde le-a procurat, acesta ii dezvaluie lui Castro ca un prieten de-al sau le ruleaza in mod special, astfel ca nu pot fi achizitionate din comert. Omul care le facea, lucra la fabrica de tutun din zona, “La Corona”.

Fidel Castro insusi l-a chestionat pe acesta in legatura cu metoda de fabricare a trabucurilor speciale, propunandu-i apoi sa devina fabricantul personal de trabucuri, impreuna cu o echipa de 5 persoane, al controversatului conducator. Intr-o suburbie micuta din Havana trabucurile speciale, realizate manual, erau destinate doar lui Castro si unui numar restrans de inalti conducatori ai statului.

In anul 1982 Fidel Castro decide sa lanseaze Cohiba ca brand personal, trabucurile intrand direct in clasa premium. La 25 de ani dupa lansarea oficiala catre consumul public, Cohiba este brandul numarul 1 in lume in materie de trabucuri.

Evident ca si pretul de achizitie reflecta calitatea tigarilor din foi. In functie de modelul dorit, vei fi nevoit sa renunti la o suma intre 70 $ si 1200 $ pentru o cutie, in cost fiind incluse si taxele de transport. Pe de alta parte, editiile limitate, de lux, pot ajunge foarte usor la cateva mii de dolari.

Desi are o istorie foarte veche si recunoscuta pretutindeni, caracterul “artei fumatului” inca oscileaza intre viciu si snobism. Totul ramane o chestiune de gust, de resurse si de propria notiune asupra a ceea ce presupune 'statutul' fumatorului.

Articol de Andrei Dutulescu


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.