Whisky, gheata si un strop de istorie

Procedeul distilarii a fost practicat pentru prima data undeva in Asia, in jurul anului 800 i.Hr. Initial tehnicile serveau fabricarii parfumurilor, insa exista dovezi conform carora chinezii le utilizau si pentru a prelucra alcool din boabe de orez.

Desi sunt incerte metodele prin care procesul a ajuns in Insulele Britanice, se stie ca introducerea lui in Europa s-a datorat maurilor. Mai tarziu, celtii au practicat distilarea pentru a obtine asa-numita "Uisge beatha" ("Apa Vietii").

Astfel incepe istoria whisky-ului, aflata in stransa legatura cu cea a scotienilor, care s-au afirmat printre liderii mondiali in materie de producere a celebrei bauturi.

In 1494 exista o forma clara de ‘productie de masa’, distilarea fiind folosita sistematic in Scotia - 8 boluri de malt erau suficiente pentru producerea a 1500 de sticle. Arta de a filtra "apa vietii" s-a extins rapid in majoritatea regiunilor, ceea ce a starnit reactii la nivelul Parlamentului scotian. Astfel, se initiasera actiuni impotriva distileriilor care functionau ilicit.

Contrabanda cu whisky a fost inevitabila si a durat aproximativ 150 de ani. In acest timp, s-au folosit toate tehnicile posibile pentru a ascunde producerea bauturii si pentru a o transporta in secret. Abia in 1823 Ducele de Gordon a propus legalizarea producerii whisky-ului, pentru a obtine mai mult profit.

Cunoscatorii stiu ca whisky-ul este cu atat mai bun cu cat e mai vechi. In secolul al XIV-lea insa, gustul a ceea ce cunoastem astazi era foarte diferit, tocmai pentru ca bautura se consuma in stare "cruda". Senzatia gustativa mai mult decat placuta a produsului maturat a fost, evident, descoperita din intamplare, dupa ce o sticla cu whisky fusese uitata undeva timp indelungat.

Etapele producerii whisky-ului:

Producerea whisky-ului presupune 5 mari etape: 1) maltuirea sau obtinerea maltului din orz; 2) presarea maltului; 3) fermentarea in urma amestecarii drojdiei cu substanta dulceaga extrasa din malt si obtinerea unui produs impur; 4) distilarea sau rafinarea lichidului; 5) maturatia sau transformarea bauturii initiale in whisky, prin ‘invechire’.

Pe parcursul evolutiei sale, procesul are nevoie de supraveghere permanenta.

Tipuri de whisky:

In Scotia exista sase regiuni cunoscute pentru producerea atat de apreciatului scotch: Speyside, Lowlands, Highlands, Campbeltown, Islands si Islay. Fiecare zona se diferentiaza prin produse specifice, pe care distileriile le obtin atat in functie de factorii mediului cat si prin utilizarea materialelor proprii.

Single malt scotch whisky denumeste lichidul filtrat din maltul unei singure distilerii. Gustul acestuia nu poate fi obtinut in repetate randuri, de aceea sunt posibile identificarea zonelor de productie a whisky-ului. In regiunea Speyside din nord-estul Scotiei, exista distileriile cu cele mai mari concentratii de malt.

Vatted malt scotch whisky este rezultatul combinarii precise a mai multor tipuri de malt, pentru obtinerea unui produs concentrat, cu caracter inedit. Chiar daca, in general, se folosesc resursele mai multor distilerii, este posibil ca maltul sa apartina aceluiasi producator, dar sa aiba ’varste’ diferite.

Single grain scotch whisky este un tip de whisky mai putin ‘provocator’, rezultat din amestecul a numeroase cereale: grau, porumb sau orz netrecut prin procesul maltuirii. In Scotia sunt active 8 astfel de distilerii.

Blended scotch whisky este poate cea mai populara varianta si reprezinta amestecul mai multor tipuri de whisky, din 40-50 de distilerii. In mod normal, combinatia malt / cereale este de 60% si 40%, concentratia maltului fiind cea care determina finetea gustului si calitatea bauturii. Fiecare tip de whisky folosit pentru ‘blended scotch’ trece printr-un proces de maturatie care dureaza cel putin 5 ani.

Istoria whisky-ului irlandez incepe cam din aceeasi perioada cu cea a whisky-ului propriu-zis. Spre deosebire de scotch, whisky-ul irlandez este mai putin ‘afumat’ si pentru ca tehnicile distilarii difera - irlandezii practicand tripla distilare pentru a reduce din ‘rigiditatea’ bauturii. In plus, orzul folosit nu trece intotdeauna prin maltuire, ci este lasat sa se usuce in mod natural.

Whisky-ul a intrat pe teritoriul american, odata cu imigrantii irlandezi si scotieni. Acestia au fost nevoiti sa isi adapteze stilul de viata si implicit materialele cu care au continuat producerea bauturilor. Cu timpul, s-a dezvoltat o noua forma de whisky, iar astazi au ramas putine asemanari intre whisky-ul european si cel american.

Una dintre deosebiri consta in neprelucrarea cerealelor prin procese de afumare, astfel ca whisky-ul american este mai dulce si mai puternic. A doua diferenta e data de cele sase categorii in care a fost impartit: Bourbon, Tennessee, Rye, Wheat, Corn si Blended whisky. Fiecare denumire este motivata atat de cantitatea cerealelor sau de tipul bauturii cat si de metodele ambalarii.

Whisky-ul a iesit ca produs pe piata britanica in 1820, iar astazi este una dintre cele mai apreciate bauturi la nivel mondial. Interesul degustatorilor a sporit si mai mult odata cu aparitia blended whisky-ului - chiar si astazi, aproximativ 90% din whisky-ul produs in Scotia fiind utilizat in variante combinate. Cu toate acestea, preferinta pentru single malt whisky a crescut in ultimii ani si cu siguranta se va mentine.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe