Regimul alimentar ne ajuta sa traim mai mult

Exista un sistem destul de simplu si functioneaza, inca de azi (fara sa mai asteptam ca oamenii de stiinta sa gaseasca genele fenomenului de imbatranire): trebuie doar sa mancam putin. Si de ce persoanele care mananca putin traiesc mai mult? Acest lucru pana nu demult nu se stia. Acum exista cateva idei in plus. Se pare ca un rol il au hormonul de crestere si insulina. Sa vedem ce ce, scrie autorul articolului din Corriere della Sera preluat de Rompres.

Un grup de cercetatori de la Universitatea Sud din Illinois - lucrarea este publicata in 'Proceedings of the National Academy of Sciences' - au facut experiente pe niste soareci normali si pe soareci carora le-a fost "oprit" cu ajutorul ingineriei genetice receptorul pentru hormonul de crestere. Jumatate dintre animale a fost tinuta la regim, cealalta jumatate avea mancare la discretie. Animalele normale care erau supuse la regim au trait mai mult decat cele care mancau liber. Pana aici nimic nou. Animalele fara receptori pentru hormonul de crestere traiau mai mult, cu sau fara regim, dar niciodata mai mult decat animelele normale cu regim.

Aceasta inseamna urmatorul lucru: 1) Reducerea caloriilor in dieta este ca si cum ai indeparta gena care serveste drept receptor hormonului de crestere; 2) cele doua lucruri impreuna - putine calorii si a nu avea receptorul pentru hormonul de crestere - nu lungesc viata si mai mult.

Aceste experimente demonstreaza ca viata animalelor (si nu exista motiv sa nu fie asa si pentru om) se poate prelungi putin - cu aproximativ 30 la suta - dar probabil nu mai mult. Cine mananca mult - barbati si soareci - devine rezistent la actiunea insulinei (este hormonul care ajuta la utilizarea zaharului pe care il luam din alimente). Astfel organismul nu utilizeaza bine zaharurile si intervine obezitatea, tensiunea ridicata, diabetul si apoi bolile de inima. Cercetatorii de la Illinois au stabilit foarte clar faptul ca soarecii normali care mancau la discretie erau rezistenti la actiunea insulinei si acest lucru se corecteaza bine cu ajutorul regimului alimentar.
Si hormonul de crestere induce rezistenta la insulina. Intreruperea receptorului corecteaza neajunsul, si, intr-adevar, soarecii fara receptori pentru hormonul de crestere aveau oricum o buna sensibilitate la actiunea insulinei, cu dieta, fireste, dar si daca erau lasati liberi sa manance cat voiau.

Studierea hormonului de crestere si rezistenta la insulina este aproape in mod cert o modalitate de a intelege mai bine mecanismele imbatranirii, si chiar de a incerca producerea unui medicament care sa poata prelungi viata (pastila longevitatii si a unei imbatraniri frumoase). Dar va exista oare, intr-o buna zi, un astfel de medicament? Este foarte probabil. Va costa, fireste, ani de lucru si sute de milioane de dolari (sau de euro), iar cand va sosi i se va face publicitate ca fiind medicamentul nemuririi.

Ne intrebam insa daca intr-adevar ne va prelungi viata? Probabil, putin. Exact asa cum se intampla acum daca mancam mai putin. In urma cu cativa ani, profesorul Sirchia (fost ministru al sanatatii) a sugerat ca restaurantele sa reduca portiile. Propunerea aceasta a starnit polemici, desigur. Adevarul este ca asa ar trebui sa procedam daca dorim sa traim ceva mai mult, atat la restaurant - pentru cei care le frecventeaza putin sau niciodata - si acasa, conchide autorul articolului.

Sursa: sfaturimedicale.ro

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe