Dupa ce a regizat, in 2006, Children of Men, distopia cu accente religioase cu care a cucerit cetatea filmului si publicul deopotriva, Alfonso Cuaron a luat o pauza si nu a mai turnat, timp de 6 ani, niciun film. Nu a stat degeaba, ci a lucrat intens la Gravity filmul care, indraznesc sa spun, mi-a oferit experienta cinematografica la care tanjeam de o vreme buna incoace.

Incercati sa ma contraziceti, dar noul film al lui Cuaron este, de departe, cea mai intensa experienta cinematografica a anului. Cu mici scapari (si ma refer aici la modul in care protagonistii reusesc sa fenteze soarta si sa scape cu viata), Gravity este un film frustrant de bun, daca acest lucru este posibil.

„Murim cu totii intr-o zi, toata lumea stie asta. Dar eu vom muri astazi.”

In Gravity, Cuaron pare sa forteze limitele posibilitatilor umane. Fara a fi pretentios sau fara a se vrea o lectie pseudofilosifica despre natura umana, Gravity spune povestea a doi astronauti - dr. Ryan Stone (interpretata de Sandra Bullock) si carismaticul veteran Matt Kowalsky (George Clooney) – aflati pe orbita Pamantului intr-o misiune de rutina. Dupa ce nava le este distrusa in urma unui impact cu deseuri spatiale, cei doi incep o lupta de supravieturie cu spatiul si cu ei insisi.

Gravity te prinde din prima secunda. Cuaron isi incepe filmul cu o secventa de 20 de minute in care, fara nicio taietura de montaj, iti prezinta Pamantul in toata splendoarea sa: vazut din spatiu.

Cuaron apeleaza la toate trucurile din carte pentru a oferi acea experienta exceptionala de care va vorbeam: filmari first person care iti dau senzatia ca esti aruncat dintr-o parte intr-alta sau ca o bucata de reziduu spatial se apropie periculos spre tine, steadycam-uri care iti permit sa vezi totul clar - de la privelistea Pamantului la obiectele care plutesc in imponderabilitate. Cel mai grozav este ca ii iese de minune si la final iti dai seama ca ai reusit sa vezi prin ochii protagonistilor lucrurile pe care ei le traiesc.

Nu pot sa nu ma opresc si asupra Sandrei Bullock care face, in Gravity, unul din cele mai bune roluri din cariera sa. Este usor sa te identifici cu personajul pe care il contureaza, sa ii simti spaima si disperarea, sa vrei sa ajunga in siguranta pe Pamant de parca ai fi tu ala care pluteste in dervia in spatiu.

Citeste si:
Iulia Albu dă de pământ cu vedetele care promovează clinici și...
Iulia Albu dă de pământ cu...

Neaparat sa il vedeti in 3D la IMAX pentru ca este unul din foarte putinele filme in care 3D-ul nu este doar o scuza pentru a umfla pretul biletului, ci este, intr-adevar, o parte esentiala din film si din imagine. Te roteste ca intr-o centrifuga in interiorul unei capsule spatiale, arunca in tine cu reziduri, te rostogoleste haotic prin spatiu. Senzatia de vertigo pe care ti-o lasa, sentimentul ca ai fost in spatiu cu Sandra Bullock, ca i-ai simtit si trait disperarea merita toti bani.

Mi-ar placea ca filmul sa fie macar nominalizat la Best Picture. Nu cred ca se va intampla tinand cont de productiile „aspiratoare” de Oscar de anul acesta. Mi-ar pacea sa fie premiat sau recunoscut intr-un fel efortul lui Alfonso Cuaron si incurajate astfel de productii inteligente si originale. Prea a fost invadat cinematograful de extraterestrii, asteroizi, super spioni si blockbustere cliseice.

Citeste si:
Renovarea inteligentă! Alegerea iluminatului potrivit pentru un...
Renovarea inteligentă!...

Verdict Yuppy: 10/10


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.