Cumpararea unui autovehicul "la mana a doua" este o decizie cu un grad ridicat de risc...

Cumpararea unui autovehicul “la mana a doua” este o decizie cu un grad ridicat de risc: investitia este insemnata, starea tehnica a masinii este cunoscuta sumar, nu ne sunt oferite garantii etc. Conform prevederilor in vigoare beneficiem, totusi, de protectie legala.

Ordonanta nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, (completata prin Legea nr. 178/1998) introduce termenul de viciu ascuns, care reprezinta “deficienta calitativa a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat, care nu a fost cunoscuta si nici nu putea fi cunoscuta de catre consumator prin mijloacele obisnuite de verificare”. Un astfel de viciu face ca bunul sa nu poata fi intrebuintat conform destinatiei sale sau limiteaza utilizarea sa in asa masura incat, daca ar fi fost cunoscut anterior de cumparator, acesta nu ar mai fi cumparat respectivul bun sau ar fi platit un pret mai mic.

In cazul unei achizitii auto/moto (care are, de obicei, o valoare mare) este ideal sa abordam o atitudine preventiva. Putem semnala si evita noi insine multe dintre defectele evidente, testand si controland in detaliu vehiculul inainte de cumparare; sectiunea AUTOclick Advice contine mai multe teste ce pot fi aplicate de catre aproape orice cumparator.

Dar, in fata defectelor ascunse, a celor pe care doar vanzatorul le cunoaste, sunt putine cai pentru a ne apara. In acest caz avem nevoie de protectia legii. Conform ordonantei amintite, putem reclama si pretinde despagubiri de la orice agent economic, mai precis, de la “orice persoana fizica sau juridica care produce, importa, transporta, depoziteaza sau comercializeaza produse ori parti din acestea, ori presteaza servicii”.

Viciul este ascuns daca nu a fost cunoscut de cumparator, care nu ar fi putut sa-l descopere printr-o verificare/inspectie normala dar atenta, nefiindu-i comunicat nici de vanzator. Vanzatorul nu este responsabil pentru viciile evidente, pe care cumparatorul ar fi trebuit sa le observe singur (de exemplu, suprafete de caroserie corodate etc.) sau pentru viciile pe care le-a comunicat cumparatorului (acestea nemaiputand fi considerate ascunse).

Pentru a evita aceasta situatie se recomanda completarea contractului de vanzare-cumparare cu o anexa in care vanzatorul sa descrie gradul de uzura al autovehiculului si sa precizeze defectele de care are cunostinta si care ar fi putut fi considerate ulterior vicii ascunse. Aceasta anexa are rolul de a-l instiinta pe cumparator de defectiunile autovehiculului si de a-l proteja pe vanzator de probleme ulterioare.

Daca insa viciul se descopera dupa achizitionarea bunului iar vanzatorul si cumparatorul nu ajung la o intelegere amiabila, cumparatorul poate sesiza asociatiile pentru protectia consumatorilor si organele administratiei publice asupra incalcarii drepturilor si intereselor sale legitime, in calitate de consumator si obtine in instanta despagubiri, cu conditia demonstrarii faptului ca viciul exista si anterior cumpararii (printr-o expertiza tehnica sau pe alta cale).

Pentru a intari protectia cumparatorului legea prevede, ca drept fundamental al cumparatorului, dreptul de a fi “informat complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incit decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor sale”.

Sursa: AUTOclick.ro


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.