Masina electrica e vreo chestie, pentru c-a imbatranit si nu mai simte nici o placere lumeasca, nici macar aceea care vine la pachet cu toba de esapament sparta... Revolutia electrica are niste motive de clasa sa se intample. De Clasa I.

In viata mea sunt mai multe incarcatoare electrice decat au fost femei (remarcati timpul trecut, folosit aici pentru a pastra linistea casnica). Mai multe incarcatoare decat prize. Mai multe incarcatoare decat nevoi.

Mai multe incarcatoare decat am puterea sa-mi aduc aminte la ce foloseste fiecare: telefon, DVD-player portabil, aparat de fotografiat, calculator, alt calculator si tot asa. Au locul lor in birou, intr-un morman de fire, de care, daca nu te apropii cu prudenta, risti sa ajungi ca Lacoon, cu ele incolacite pe picioare, sasaind si scotand scantei electrice de mic amperaj, in vreme ce-ti cauta ochii sa ti-i scoata...

Au si motive: undeva, prin casa, stii sigur, e un aparat descarcat care-ti sta pe constiinta si pe care te chinui sa-l uiti... Nu unul, zece, o suta. Sub pat, in raftul de sus, pe sifonier, ba chiar si-n buzunarul costumului acela vechi, perechile incarcatoarelor, gadget-urile, isi dorm somnul de veci, descarcate.

Un cimitir al elefantilor electronici, depre care incarcatoarele ar vorbi cu tristete, daca fabricantul le-ar fi dotat cu difuzoare. Asa, stau acolo, ca un repros: "Nu ne mai folosesti, stapane...". Dar destul cu poezia. Altceva vroiam sa va spun: un charger mai mare si mai gras, imbuibat cu electroni, unul aproape imposibil in geanta, e pe drum spre noi.

Chargerul de masina. Nu, nu acela care incarca in masina vreun gadget, - ci acela care incarca, acasa, masina de la priza. Masina electrica. Ultima chestie, ultima fita: masina care nu polueaza e pe cale sa devina o optiune intr-un colt de showroom, daca nu cumva chiar in centru, pe podium.

Am incercat masina electrica luna trecuta la Michelin Challenge Bibendum (iertati pauza publicitara, dar e pe merit!), in vreo zece variante si am ajuns la o concluzie teribila. Dar mai bine sa nu v-o spun inca. Sa facem putina istorie. Stiati ca prima masina care a trecut granita celor 100 de kilometri pe ora a fost o masina electrica?

Ca primul om executat cu scaunul electric a murit greu? Ca electricitatea foloseste la multe lucruri utile, intre care si taiatul parului din nas? Stiati sigur, dar nu stiati ca masina electrica poate sa-l sparga la acelasi nas pe orice fabricant de masini sportive, folosind motoare cu mult mai simple si mai ieftine decat un V12! Chiar asa e si mi-a demonstrat-o un Bugatti electric roadster, la fel de rapid pana la 100 km/h ca un Lamborghini pe benzina.

Sigur, tot o masina electrica e in stare sa te faca sa te simti ca un peste intr-un acvariu cu acid clorhidric, mai ales daca e conceputa ca o cada de baie acoperita cu o alta cada de baie, transparenta si galbena... Nu e insa vina electricitatii, ci a designerului. Si, la urma-urmei, acelasi sentiment de stanjeneala; asta se poate intampla si la soferii de masini cu benzina - uitati-va doar la Vel Satis! Sau nu, mai bine nu va mai uitati, ca s-o fi saturat saracul!

Altminteri, masina electrica, hibrida, cu hidrogen sau gaz natural e deja un proiect de care nu se poate lipsi nici un constructor. Insa masina ecologica, aceea care salveaza planeta, ba chiar o si scoate in oras la film dupa aceea, e deocamdata marea promisiune a departamentului Public Relations, nu neaparat a celui tehnic. Ce vreau sa zic?

Ca e doar o scamatorie de imagine, cata vreme nu te ajuta restul industriei! O fi "cool" sa zici ca lupti cu incalzirea globala - iti aduce simpatia liderilor de opinie (care adora o cauza buna, chiar daca in sinea lor n-o prea inteleg!) si te fereste de demonstratiile organizatiilor pentru salvarea patrimoniului cultural al eschimosilor. Insa masina nepoluanta pur si simplu inca nu exista - undeva, cineva arde gazul ca noi sa ne dam cu ea...!

O sa ziceti ca sunt un cinic. Insa atata vreme cat masina electrica ia curent de la priza, iar priza ia curent de la termocentrala cu carbuni, e ca si cum ai merge cu locomotiva cu aburi: undeva e cu siguranta un cos care scoate fum negru. Doar ca e putin mai departe. Dar in nici un caz pe alta planeta. Asa ca marea batalie cu poluarea nu e decat o amanare a ei: masinile nu sunt decat o parte a problemei.

Dar asta nu ne poate impiedica sa incurajam tehnologia asta noua. Nu neaparat pentru ca nu e poluanta, ci pentru ca e chiar placuta la drum. Masina electrica, in versiunile ei cele mai extreme, e un pas urias inainte fata de motorul Otto, Diesel, Johann sau Smith, sau cum i-o fi numele: pur si simplu e mai usor si mai ieftin sa construiesti o limuzina perfect silentioasa (ieftin pana cand vine vorba de baterii, bineinteles!) si nervoasa.

Stiu ca fanii sunetului sportiv o sa ma astepte noaptea cand ies de la serviciu sa ma bata, insa cred pot trai fara ca masina mea sa-mi aduca aminte de secolul XIX de fiecare data cand apas pe acceleratie! In plus, electrica nu poate fi folosita sa te sinucizi in garaj, cu gazul de esapament si nici nu sta la ralanti degeaba la stop, cand de fapt platesti uzura motorului degeaba...

Apropo de chestia asta, cea mai simpatica tehnologie de la Bibendum e asa de simpla ca pare inventata de sugari. Un intrerupator opreste motorul la stop. Si il porneste cand apesi pe acceleratie. Suna stupid de simplu, insa nu mai e stupid sa afli ca economia de combustibil poate ajunge si la 20%. Ba poate chiar mai bine pentru noi astia care suntem nevoiti sa petrecem cateva ore pe zi pe podul Basarab...

Sistemul, propus de un producator european de componente, poate fi pus pe orice masina si probabil chiar va fi pus de urgenta, dupa 2 euro litrul de benzina. Sa vezi atunci blocaje in trafic: maneaua o sa se auda ca la concert... dar ce zic eu, ca la nunta, in Cornetu!

Cine zicea ca viitorul suna bine s-a inselat insa. Viitorul nu mai suna in nici un fel. Viitorul e un monstru silentios care va cere de la noi un lucru incalificabil: sa tinem minte unde am pus inca un incarcator! Pana atunci, sa ne bucuram de petrolul de azi si de motorul lui, pe care maine il vom numi cu nostalgie ieftin si zgomotos...


Autor:
Lucian Mindruta
Aparut: Numarul 14 - Iulie 2006
Sursa: topgear.ro


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.