Cherokee SRT-8 este perfect conceput pentru a vana infractori. In Statele Unite, vanatorii de recompense pentru prinderea infractorilor se bucura de mai multe privilegii pe strazi decat politistii.

Necrutatorul Tom Ford alearga la bordul unui Jeep SRT-8 ca sa asiste la teatrul operatiunilor.

Stau in parcarea din spate a localului Denny's Diner, la periferia orasului Indianapolis; soarele se infige in asfalt si beton ca o lance ascutita in mainile unui copil plictisit. Afara e un frig de-ngheata apele, iar eu astept cu nerabdare sa ma vad cu oamenii inarmati.

Altfel spus, sunt pe cale de a ma inhaita cu o sleahta de barbati inarmati pana-n dinti, in parcarea unui fast-food din Statele Unite, care pare a fi echivalentul lantului de restaurante britanice Little Chef din Dagenham. Ca sa scap usor, le-am spus ca voi aduce un model rar, exclusivist si foarte rapid de Jeep Grand Cherokee SRT-8 si ca nimeni nu se asteapta ca eu si Barry, fotograful, sa ne intoarcem acasa mai devreme de cateva zile.

Incet incet, ideea asta pare sa fie din ce in ce mai proasta. Din fericire, nu ne aflam aici pentru a da nas in nas cu gangsterii din Essex, pe care ii gasesti de obicei in spatele tipicului Little Thief, ci pentru a ne intalni cu cea mai mare echipa de vanatori de recompense cu frica lui Dumnezeu, cunoscuti mai demult sub numele de "ucigasi de recompense".

Capul bandei este Fred Slack, un tip bine facut. E genul tipic de fost soldat care, in urma unei incaierari cu o banda de criminali, a devenit groaza oricarui raufacator de pe aceasta coasta a Atlanticului. Nici n-am inceput bine operatiunea, ca deja ma aflu intr-o toaleta, curatand-mi de sange ranile usoare provocate de un accident nefericit intr-o spalatorie auto.

La prima vedere, nu pare sa iasa ceva nemaipomenit din toata povestea asta. Primul membru al echipei pe care-l intalnesc este Robert, fratele mai mic al lui Fred. Poarta un pardesiu si blugi. Nu arata deloc ca un vanator de recompense, ci mai degraba ca un sportiv de performanta - un fotbalist sau un atlet.

Ne spune pe scurt povestea care i-a impins pe fratii Slack in tumultuoasa vanatoare de recompense. Fred fusese un antreprenor, caruia i-a fost aranjat un jaf. Dupa ce i-au furat banii si masina, hotii l-au batut mar, au turnat pe el acid, apoi l-au lasat in mainile unei femei care urma sa-i dea lovitura fatala cu un pistol Tec9.

Cand sa-l omoare, pistolul s-a blocat. Fred a reusit sa scape si a sunat la politie. Prea tarziu. Atacatorii n-au mai putut fi prinsi. Asta pana cand Fred a devenit un vanator de recompense si le-a dat de urma. Pare sa fie un film de actiune in toata regula - doar ca e de mii de ori mai infricosator sa stii ca asta-i realitatea.

Cand Fred isi face aparitia, este imposibil sa nu-l remarci. Poarta o vesta antiglont completa, special conceputa de echipa de "capturare a raufacatorilor", un costum militaresc albastru, completat de o arma laterala Smith&Wesson si un pistol de rezerva infipt in buzunarul pantalonului.

Ca si fratele sau, este un barbat de culoare, masiv, aratos, ras in cap, cu un aer de siguranta de sine. Ii intreb ce tip de personalitate este cea mai potrivita pentru un vanator de recompense. "Amandoi am lucrat in armata (Fortele Aeriene). Avem disciplina in sange si simtim nevoia de a alunga baietii rai de pe strazi", ne raspunde cu simplitate Fred.

"Dar asta nu inseamna doar sa batem la usi. Mi se spune Negociatorul, pentru ca incerc sa rezolv lucrurile prin dialog." Dar oare asta mai conteaza atunci cand este foarte probabil ca dincolo de usa sa fie atintit catre tine un pistol gata sa traga? "Nu", spune Robert.

"Pentru mine de-abia de-aici incepe sa fie interesant - in situatiile astea imi creste adrenalina si chiar acesta este motivul pentru care continuam sa facem asta." Intr-adevar, ambii frati par sa adopte o atitudine fatalista, care-i umple de energie: "Daca nu ti-a sunat ceasul, asta e", spune Robert.

"Asa trebuie sa iei lucrurile, pentru ca, oricat te-ai pregati, tot nu vei putea controla totul." In timp ce restul echipei se aduna in jurul masinii noastre, un super Jeep mare si rosu, care tine loc de testosteron, suntem prezentati celorlalti membri ai acestui mic grup de vanatori profesionisti.

Facem apoi cunostinta cu Don Wadsworth, "The Don", un tip indesat si calm, cu zambet larg. Conduce o fosta masina de politie care are un shotgun in spate, iar arma lui este un Glock. Urmatorul membru al echipei este Bennett Hoppes, "Big Ben", un barbat cat un urs, cu un zambet stramb, din cauza dintilor lipsa. Sincer sa fiu, sunt deja intimidat, fara sa fi facut nimic gresit.

Am banuit ca SRT-8 ar fi masina perfecta pentru acest tip de munca. Pana la urma, ai nevoie de ceva spatiu si cinci usi ca sa transporti patru barbati complet inarmati si imbracati cu echipament antiglont, la viteze de pana la 270 km/h. Timpul de acceleratie de la 0 la 100 km/h in mai putin de cinci secunde iti permite sa tasnesti instantaneu intr-o urmarire neprevazuta, desi culoarea de un rosu aprins si jantele cromate de 20 de inch ar fi putin cam batatoare la ochi.

"Nu-ti face probleme in privinta asta", ne-o arunca Fred cu surasul lui binevoitor. "Tocmai de-asta, oricare dintre cei pe care-i vanam o sa creada ca suntem de-ai lor sau vreun alt drogat care le-a venit in vizita. Ce crezi ca s-ar intampla daca am conduce vechea masina de politie a lui Don? Toti ar lua-o la fuga.

Depinde ce vrei sa faci cand ai o misiune. "Da, cam asa-i." Meseria asta pare sa fie mai mult decat sa spargi usi si sa terorizezi suspectul. Pentru inceput, dupa ce am trecut in revista cazurile de rezolvat astazi, ne urcam in masini spre un camping unde trebuie sa-l arestam pe un anumit Anthony Worl, cautat pentru mai multe capete de acuzare.

Devin cam ingrijorat pentru ca mi se spune ca seamana putin cu mine. Don e fericit sa anunte pe toata lumea prin statia radio ca o sa ramana pe seama mea sa-l prind pe infractor daca ei nu reusesc. Barry rade. Eu nu-mi gasesc locul pe scaun. E doar o gluma, desi...

Sunt aproape sigur ca a fost o gluma. Am tras pe dreapta. Gata cu gluma. Atmosfera se incinge destul de mult ca sa desprinda stratul de teflon de pe aceasta nava spatiala, Robert si Fred pregatindu-se pentru orice va fi sa fie. Neavand nici cea mai vaga idee despre ce ne asteapta, eu si Barry inchidem curelele vestelor Kevlar si facem eforturi sa nu cadem din Jeep.

Sunt asezat in spatele lui Fred, care conduce intr-o pozitie aproape orizontala. Daca ar fi sa franam brusc in caz de urgenta, as fi proiectat cu fata in noroi, iar picioarele mi-ar ramane blocate in spate, sub scaun. Dupa ce viram la ultima curba, auzim vocea lui Don in statia radio: "Nu exista aici adresa pe care o cautam".

Worl a lasat o adresa falsa companiei de asigurare a cautiunii. Fratii Slack nu sunt deloc surprinsi. Ne explica in detaliu ca pierd mult timp facand munca tipica a unui detectiv. Partea de "vanatoare" cere chiar mai multa planificare logistica si cercetare decat apucam noi sa vedem la emisiunile TV.

Cea de-a doua adresa e tot o pista falsa. In timp ce o masina face ocolul casei, verificand amplasarea usilor si ferestrelor, care pot servi ca posibile strategii de scapare a "vanatului", Big Ben raporteaza lipsa oricaror urme in zapada ce se asterne in fata intrarilor in casa.

Intr-adevar, ferestrele nu au geamuri si casa pare sa fie parasita. "Ni se intampla des asa ceva. De cele mai multe ori, infractorii stiu cum sa pacaleasca sistemul, iar noi pierdem o groaza de timp doar ca sa le dam de urma; poate la fel de mult timp ca pentru lovitura finala.

Pierd nopti in sir scrutand proprietati, afland cine locuieste in casele pe care le verific si cand e lumea acasa. Acum ca ambele adrese au fost verificate, cazul ramane in umbra pana cand il mai scuturam noi putin ca sa mai aflam informatii noi." O ora mai tarziu, povestea se repeta intr-un alt loc din oras, unde echipa da peste cap o casa in incercarea de a captura un barbat de 40 de ani, cautat pentru o gramada de infractiuni sau pe iubita lui, de 19 ani, care a contrasemnat contractul de cautiune.

In Statele Unite, daca semnezi eliberarea pe cautiune a unui incriminat, legea te face raspunzator nu doar pentru suma pe care o platesti pentru eliberarea infractorului; ai putea chiar sa ajungi in inchisoare in locul infractorului.

Strategia echipei ramane neschimbata: doua masini stau ascunse, in timp ce Big Ben, in duba lui, da doua raite rapide in jurul proprietatii, asigurandu-se ca adresa e corecta si verificand masinile de pe marginile drumului si posibilele locuri prin care ar putea fugi suspectii. In timp ce asteptam, Fred ne spune cateva intamplari din lumea vanatoarei de recompense, care-mi fac parul maciuca: descinderi neanuntate in case in care mamele isi vand copiii pedofililor pentru cateva ore, impuscari si injunghieri accidentale.

Una dintre povesti este despre un vanator de recompense care si-a pierdut licenta pentru ca a impuscat un barbat in spate in timp ce incerca sa fuga. Fratii Slack ne arunca zambetele glaciale de care ai de obicei parte in vestiarele salilor de fitness. Se pare ca infractorul nu-i acasa; in schimb, o gasim pe mama fetei de 19 ani, care se declara cu toata sinceritatea nemultumita de anturajul fiicei.

Dupa o cautare destul de politicoasa (rareori vanatorii de recompense cred in spusele oamenilor, asa ca si-au dezvoltat un sistem de imunitate fata de orice atitudine plina de inocenta), echipa pleaca, insa nu inainte de a se fi asigurat ca mama stie cum sa ia legatura cu ei, imediat cum isi face aparitia varstnicul iubit.

"Asta e o parte din ce trebuie sa facem", zice Fred. "Sa lasam in urma posibile surse de informare, asa incat, atunci cand cineva ajunge sa se certe cu suspectul sau cand suspectul ajunge sa-l enerveze, sa puna mana pe telefon si sa ne sune. Oferim si recompense, pe care le onoreaza companiile de asigurari care ne platesc si noua taxele si care raspund de plata cautiunii - nu se supara pe noi daca mai cheltuim cateva sute de dolari ca sa-l prindem pe cel cautat."

Pierd nopti in sir scrutand proprietati, afland cine locuieste in casele pe care le verific si cand e lumea acasa. Acum ca ambele adrese au fost verificate, cazul ramane in umbra pana cand il mai scuturam noi putin ca sa mai aflam informatii noi." O ora mai tarziu, povestea se repeta intr-un alt loc din oras, unde echipa da peste cap o casa in incercarea de a captura un barbat de 40 de ani, cautat pentru o gramada de infractiuni sau pe iubita lui, de 19 ani, care a contrasemnat contractul de cautiune.

In Statele Unite, daca semnezi eliberarea pe cautiune a unui incriminat, legea te face raspunzator nu doar pentru suma pe care o platesti pentru eliberarea infractorului; ai putea chiar sa ajungi in inchisoare in locul infractorului.

Strategia echipei ramane neschimbata: doua masini stau ascunse, in timp ce Big Ben, in duba lui, da doua raite rapide in jurul proprietatii, asigurandu-se ca adresa e corecta si verificand masinile de pe marginile drumului si posibilele locuri prin care ar putea fugi suspectii. In timp ce asteptam, Fred ne spune cateva intamplari din lumea vanatoarei de recompense, care-mi fac parul maciuca: descinderi neanuntate in case in care mamele isi vand copiii pedofililor pentru cateva ore, impuscari si injunghieri accidentale.

Una dintre povesti este despre un vanator de recompense care si-a pierdut licenta pentru ca a impuscat un barbat in spate in timp ce incerca sa fuga. Fratii Slack ne arunca zambetele glaciale de care ai de obicei parte in vestiarele salilor de fitness. Se pare ca infractorul nu-i acasa; in schimb, o gasim pe mama fetei de 19 ani, care se declara cu toata sinceritatea nemultumita de anturajul fiicei.

Dupa o cautare destul de politicoasa (rareori vanatorii de recompense cred in spusele oamenilor, asa ca si-au dezvoltat un sistem de imunitate fata de orice atitudine plina de inocenta), echipa pleaca, insa nu inainte de a se fi asigurat ca mama stie cum sa ia legatura cu ei, imediat cum isi face aparitia varstnicul iubit.

"Asta e o parte din ce trebuie sa facem", zice Fred. "Sa lasam in urma posibile surse de informare, asa incat, atunci cand cineva ajunge sa se certe cu suspectul sau cand suspectul ajunge sa-l enerveze, sa puna mana pe telefon si sa ne sune. Oferim si recompense, pe care le onoreaza companiile de asigurari care ne platesc si noua taxele si care raspund de plata cautiunii - nu se supara pe noi daca mai cheltuim cateva sute de dolari ca sa-l prindem pe cel cautat."

La cum arata, n-ai spune in nici un caz ca Ronita ar fi in stare sa bata pe cineva, dar aflu ca n-ar trebui s-o judec prea usor dupa aparente. Degeaba sunt eu mare, aici asta nu ma ajuta la nimic altceva decat ca as putea fi o tinta mai usoara. Fred imi spune ca, pentru a rezolva un caz de vanatoare de recompense, nu e intotdeauna nevoie de barbati nervosi cu ceafa lata.

"Am avut un tip, era un vanator chiar bun, dar care se enerva cam usor. Am atacat o casa de drogati; astia aveau niste caini mari, tipul asta s-a repezit spre casa si a inceput sa se harjoneasca cu cainii, dupa care, dintr-o data, a devenit prea violent cu suspectul. Nu-i prea bine sa cazi in extreme."

Sa te iei la harta cu cainii intr-o situatie ca asta? E de-a dreptul exagerat. De data asta, zvonul pare sa se adevereasca. Adresa e corecta, usa din fata casei este deschisa, iar mama suspectului a inchis cainele in beci. Duba lui Benny ne da prin radio unda verde, iar Fred calca Jeep-ul SRT-8 din josul strazii.

Toate capetele se scutura la unison si auzim ragetul tipic scos de tevile de esapament ale unei masini masive. Ne apropiem, Fred calca brusc franele Brembo, iar Robert fuge in spatele casei ca sa blocheze iesirea la una din cele doua usi, in timp ce Don intra cu masina pe peluza din spatele casei. Fred, Benny si Ronita merg la usa din fata, aparati indeaproape de Barry, care a uitat ca toata lumea e inarmata, in afara lui.

Din acest moment, totul se precipita. In timp ce Fred, cu o mana pe pistol, patrunde in casa pe usa din fata, fugarul - un tanar de 19 ani cautat pentru talharie si incaierare, o taie spre dosul casei. Fred urla: "Usa din spate, usa din spate!", in timp ce rascoleste casa dupa suspect. Nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca habar nu are ce s-ar putea afla in camera din fata.

Ar putea fi cineva acolo, inarmat, in asteptare. Pare prea prins in actiune ca sa se mai fie atent si la asta. Mi se face rau gandindu-ma la asta. Unul ca asta te-ar putea omori chiar acum. In vacarmul general, alerg intr-o parte a casei. Am ajuns la timp. Don si Robert imobilizeaza suspectul apeland la forta.

Asist la un schimb de pumni, dar parca pumnii vin mai mult dintr-o parte. Suspectul este trantit de usa din spate. Don il tine imobilizat, cu genunchiul sprijinit in ceafa, in timp ce Robert ii imobilizeaza bratele si picioarele si il prinde in catuse. Benny si Fred raman pe pozitii, desi suspectul este tinut sub control.

Cu toate astea, nu-i tace gura: "Nu faceti doi bani fara pustile alea! Sunt singur impotriva voastra! Sa va vad cum va descurcati singuri! Fraierilor!". Nimeni nu schiteaza nici un gest. Raman imuni la toate insultele si-l indeasa in masina de politie. In cateva clipe, toti sunt cu zambetul pe buze. Eu tremur. Robert are dreptate. E ca un stimulent de adrenalina.

Numai ca e cam periculos sa-l digeri. A fost totul foarte frumos cand ne invarteam in jurul caselor si ajungeam la adrese false, dar cand a venit vorba de a intra cu forta intr-o casa, primul gand a fost ca vesta antiglont era prea mica si ca aveam o capacitate mare de a vedea situatiile periculoase. Nu e o meserie pentru cei slabi de inima. Dar pe fratii Slack nu-i deranjeaza asta.

"Daca nu ti-a sunat ceasul, asta e!" Auzind asta cu un accent american, am realizat ca, de fapt, vanatoarea de recompense nu s-a schimbat prea mult de pe vremea lui Pat Garett. Doar ca acum vanatorii au pusti mai mari si masini mult mai rapide".

Sursa: topgear.ro


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.